În scopuri terapeutice, de la stejar (Quercus robur) se recoltează doar scoarţa netedă a ramurilor tinere de 3-5 ani, cu grosimea de până la 10 cm, recoltată în perioada optimă din martie şi până în mai, când scoarţa se desprinde uşor, datorită începerii circulaţiei sevei.

Recoltarea constă în tăieri inelare la distanţe de 10-30 cm, care se unesc apoi printr-o tăietură în lung, iar fragmentele desprinse, în formă de tub, se usucă la soare, în aer liber, în strat subţire. Ceaiurile din scoarţă de stejar ajută în cazuri de colici abdominale, diaree, hemoragii interne, ciclu menstrual abundent. Pentru uz extern, ele se pot întrebuinţa, sub formă de gargară, în cazuri de amigdalită, răni purulente, stomatite, dureri de dinţi, faringită, hemoragii nazale, iar sub formă de comprese şi băi, în combaterea hemoroizilor şi a transpiraţiilor la picioare. Pentru tratament intern, se prepară decoct din 2 linguriţe coajă mărunţită la 200 ml apă, care se fierbe timp de 20-30 de minute, din care se beau 2-3 ceaiuri pe zi. Extern, se utilizează un decoct concentrat, din 3-4 linguriţe scoarţă uscată la 200 ml apă, care se fierbe tot 20-30 de minute, se răceşte şi se face gargară de 3-4 ori/zi sau se pun comprese şi se fac băi de şezut. Fructele de stejar (ghinda) conţin amidon, uleiuri, săruri minerale şi vitamine. Au rezultate excelente în combaterea diareei. Se pune o linguriţă de ghindă făcută pulbere la o ceşcuţă de apă, se amestecă şi se bea dimineaţa, pe stomacul gol. Cafeaua de ghindă este indicată în tratarea anemiilor.