Spitalul din Marghita a devenit în această săptămână promotorul telemedicinei în România. Evenimentul face parte din proiectul "Cross Border Protocols for Ambulant Care", în cadrul căruia 60 de profesionişti (medici şi asistenţi medicali)  vor fi instruiţi să utilizeze telemedicina ca un instrument în îngrijirea sănătăţii şi prevenţia riscurilor în zona de frontieră.

Telemedicina este descrisă da Fiezere Andrea, managerul proiectului, ca fiind o modalitate prin care se realizează un proces de diagnosticare, terapie şi monitorizare la distanţă. Practic, telemedicina este un instrument prin care se realizează un schimb de date între doi medici sau intre un medic si un pacient atunci cand aceştia sunt în locuri diferite iar transmisia de date se face prin internet sau semnal gsm. Din acest motiv, telemedicina presupune o investiţie considerabilă într-un echipament informatic performant, cu ajutorul căruia toate investigaţiile sunt digitizate pentru a putea fi transmise în sistem.

Tratament şi monitorizare la distanţă

Ca aplicabilitate, telemedicina poate să fie practicată pentru diagnosticarea, tratamentul şi monitorizarea unui mare număr de afecţiuni. Începând cu teleconsultaţia, aplicabilitatea telemedicinei se extinde la teleradiologie atunci cand schimbul de date se face la distanţă între un radiolog şi un medic ortoped, de exemplu. Putem vorbi despre telecardiologie, atunci cand pacientului ii sunt monitorizate de la distanţă tensiunea şi frecvenţa cardiacă, despre telechirurgie atunci cand chirurgul se poate consulta cu un patolog chiar în timpul operaţiei etc. De asemenea, telemedicina oferă posibilitatea monitorizării la domiciliu a bolnavilor de diabet, a bolnavilor psihici şi persoanelor vârstnice singure, a copiilor aflaţi în convalescenţă postoperatorie, a epilepticilor, bolnavilor cu afecţiuni dermatologice cronice etc.

Lipseşte cadrul juridic

În acest moment, telemedicina este doar un domeniu care îşi cere dreptul de a fi inclus în reţeaua de sănătate publică. Specialiştii consideră însă că investiţia în telemedicină, deşi nu este deloc neglijabilă, ar fi extrem de benefică pentru spitale, mai ales că acestea suferă din cauza subfinanţării. Telemedicina funcţionează în ţări precum Australia, Canada, SUA şi Japonia. Este extrem de eficientă acolo unde distanţele sunt mari şi ajută sistemele sanitare sa economisească bani şi energie. În România, nu există acum un cadru juridic prin care sa fie reglementată activitatea de telemedicină. Prin proiectul "Cross Border Protocols for Ambulant Care", Asociaţia pentru Promovarea Afacerilor în România şi Eszak-Alfoldi Telemedicina Nonprofit Korlatolt Felelossegu Tarsasag implementează telemedicina în zona tranfrontalieră ca urmare a unei finanţări din partea Uniunii Europene. Şi în Ungaria însă implementarea decruge greoi, deorece telemedicina nu este un domeniu introdus în portofoliul asistentei medicale. Din cele constatate până în prezent, imedimentele care îngreunează implementarea telemedicinei sunt centralizarea sistemelor sanitare, lipsa autonomiei spitalelor şi a spiritului inovator, absenţa decontării serviciilor de telemedicină prin casa de asigurări pentru sănătate şi, nu în ultimul rând, absenţa centrelor de monitorizare din spitale.

Claudiu Someşan, jurnalist independent