An de an, odată cu instalarea anotimpului rece, un gaz toxic face victime în rândul populaţiei. Este vorba de monoxidul de carbon. Acest gaz din sobele noastre nu are culoare, nu are miros şi nu îl simţim atunci când îl inhalăm. Este un duşman nemilos, ce omoară în fiecare an chiar familii întregi. În multe din gospodăriile noastre se folosesc sisteme individuale de încălzire, de la sobe la microcentrale termice. Utilizând aragazul pe post de sobă sau sobe cu coşuri nedesfundate, creşte riscul acumulării monoxidului de carbon în încăperile neaerisite. Monoxidul de carbon este generat ori de câte ori are loc o combustie incompleta a unui material care conţine carbon (lemn, gaz etc.). Când îl inhalăm în timp scurt şi în cantităţi mari este fatal. Absorbit în organism, acest gaz blochează capacitatea sângelui de a se mai oxigena, putând spune că de fapt ne sufocăm pe dinăuntru. Cum putem recunoaşte intoxicaţia cu monoxid de carbon? În faza iniţială a inhalării, apar dureri de cap uşoare în regiunea frunţii, o stare de oboseală neexplicabilă şi ameţeli; pe măsura ce gazul toxic se acumulează în organism, durerea de cap creşte în intensitate, iar respiraţia este greoaie; apar dureri în piept şi palpitaţii, gândirea este tulburată; în urechi apar tot felul de zgomote, iar vederea este înceţoşată. Pe măsură ce intră tot mai mult gaz toxic în organism, starea de sănătate a victimei se alterează tot mai mult, aceasta intrând în timp scurt în comă. Copiii şi bătrânii sunt mai sensibili, iar dacă durata expunerii la mediu cu monoxid de carbon este lungă, se ajunge la deces. Măsuri de prim ajutor. Prima măsură de prim ajutor este: scoaterea victimei din mediul toxic. Dacă d-voastră aveţi unul sau mai multe din simptomele descrise mai sus (dureri de cap, ameţeală, slăbiciune etc.) şi în acelaşi timp una sau mai multe persoane din aceeaşi încăpere se simt la fel, nu este o coincidenţă. Prezenţa unei sobe funcţionale în camera trebuie automat să vă ducă cu gândul la prezenţa monoxidului de carbon în aerul din încăpere. Nu ezitaţi nicio secundă şi ieşiţi repede afară, la aer curat. Dacă una sau mai multe persoane din încăpere sunt inconştiente, nu încercaţi să-i scoateţi afară singur: sunt şanse mari ca şi d-voastră să deveniţi victimă. Orice efort fizic făcut în mediul toxic creşte cantitatea de gaz toxic acumulată în organism. În acordarea primului ajutor de orice natură există o regulă de aur: în primul rând salvatorul să fie în siguranţă. Dacă accesul la victimă este dificil şi există riscul de a vă intoxica şi d-voastră, nu riscaţi inutil, ci alertaţi sistemul de urgenţă 112 şi aşteptaţi să vină echipajele de la Ambulanţă şi Pompieri. Dacă doriţi totuşi să riscaţi, după ce aţi luat câteva guri de aer curat afară, intraţi în încăpere ţinându-vă respiraţia şi deschideţi repede uşile şi geamurile şi scoateţi victima la aer curat. Dacă victima este inconştientă, culcaţi-o afară pe un plan dur şi uscat, pe o parte, cu capul dat pe spate şi bărbia ridicată, manevra care îi menţine căile respiratorii deschise. Dacă victima nu mai respiră, efectuaţi resuscitare dacă ştiţi manevrele de bază (serii de doua respiraţii gură la gură urmate de 30 apăsări pe mijlocul pieptului). Nu luaţi iniţiativa de a transporta victima cu mijloace personale; tratamentul de baza al intoxicaţiei cu monoxid de carbon se face cu oxigen la presiune şi debit mare, tratament iniţiat doar în maşina de urgenţă a Ambulanţei sau SMURD.