De la salcie (Salix alba), în scopuri medicinale se utilizează doar coaja ramurilor tinere, de 2-3 ani. Se usucă la umbră sau în camere încălzite, eventual în cuptor, apoi se mărunţeşte.

După aprecierea multor terapeuţi, coaja de salcie este considerată echivalentul natural al aspirinei. Coaja de salcie se utilizează intern, sub formă de decoct (fiertură) - două linguri de coajă uscată şi măcinată la o cană cu apă, 3 linguri de ceai pe zi. Remediul este foarte eficient în combaterea febrei, răcelilor, reumatismului şi gutei. Datorită proprietăţilor sedative, are efecte pozitive în combaterea nevralgiilor şi stărilor de insomnie. În trecut, ceaiul din scoarţă de salcie era utilizat, pe stomacul gol, în caz de friguri. Pentru obţinerea unui efect antifebril, aperitiv, tonic sau stomahic, se recomandă 2 pahare de ceai pe zi. Atenţie! Tratamentul îndelungat cu scoarţă de salcie poate duce la constipaţie. Extern, se foloseşte ca fiertură (concentraţie dublă faţă de utilizarea internă) pentru gargarisme, comprese şi băi cu efecte cicatrizante şi hemostatice prin conţinutul de tanin, acţionând favorabil în hemoroizi, ulceraţiile pielii, răni gingivite şi afte bucale. În caz de artroză, sunt indicate băi locale cu decoct concentrat din scoarţă de salcie şi scoarţă de stejar.