În urmă cu un an şi jumătate, Asociaţia Alsterdorf a preluat în administrare proprie opt locuinţe protejate pentru persoanele cu dizabilităţi de la DGASPC Bihor, îmbunătăţindu-le astfel beneficiarilor condiţiile de viaţă. În acest moment 67 de persoane sunt asistate de reprezentanţii asociaţiei, 20 reuşind să se angajeze, iar opt chiar să locuiască singure. Printre acestea se regăsesc mai mulţi tineri care, după revoluţie, au fost salvaţi din orfelinatul de la Cighid.   

Asociaţia Româno-Germană Alsterdorf a preluat serviciile sociale din locuinţele protejate în decembrie 2011, de la DGASPC Bihor. "În acest moment asistăm în total 67 de beneficiari, dintre care 59 locuiesc în locuinţele protejate preluate în administrare proprie de la DGASPC Bihor. Suma încasată de la Direcţie ca şi cost pentru serviciile sociale prestate variază între 980 şi 1200 de lei pe lună pentru fiecare persoană şi reprezintă cheltuielile pe care le avem cu întreţinerea imobilelor, cazare, mâncare, îmbrăcăminte, medicamente, materiale de igienă şi aşa mai departe. O parte din cheltuielile administrative şi cele referitoare la investiţii şi reparaţii de structură sunt suportate din bugetul nostru, din donaţii şi sponsorizări", a declarat Emil Cuc, managerul Asociaţiei Alsterdorf. Potrivit acestuia, instituţia pe care o conduce administrează opt locuinţe protejate în care beneficiarii, toţi persoane cu dizabilităţi, au şansa de a duce o viaţă normală, de a participa la o serie de activităţi ocupaţionale sau de petrecere a timpului liber. Tot asociaţia asistă la domiciliu opt persoane care au reuşit să îşi găsească un loc de muncă şi să trăiască independent. "În acest moment asistăm opt persoane, din care şapte provin din locuinţele protejate, care sunt angajate şi care au reuşit să se mute şi să trăiască singure. Asistenţii noştri îi ajută în găsirea unui loc de muncă, îi învaţă să gătească, să se gospodărească. Dacă este nevoie, un asistent stă cu o persoană cu dizabilităţi opt ore la locul de muncă al acesteia, îi explică ce trebuie să facă sau cum să se comporte cu colegii", a adăugat Emil Cuc. O dorinţă a Asociaţiei este aceea de a implica comunitatea în viaţa persoanelor cu dizabilităţi, care, la rândul lor, au decis să participe voluntar la diferite activităţi în folosul tuturor orădenilor. "Pe lângă cele 20 de persoane aflate în grija noastră care sunt angajate pe piaţa liberă a muncii, beneficiarii lucrează voluntar în cadrul Grădinii Zoologice din Oradea, fac curăţenie şi ajută personalul de acolo", a mai precizat managerul Asociaţiei.

Salvaţi de la Cighid

Doi dintre cei care au crescut în casele asociaţiei româno-germane au fost preluaţi din căminul de la Cighid, povestea lor făcând înconjurul lumii şi arătând condiţiile din orfelinatele româneşti ale anilor 90. Declarat atunci "irecuperabil" şi găsit abandonat la "izolator", unul dintre băieţi este acum un tânăr care munceşte de şapte ani într-o fabrică de pantofi, care trăieşte şi se gospodăreşte singur. Locuieşte într-un apartament din Oradea împreună cu un coleg, salvat şi el tot de la Cighid. "Mă descurc bine la muncă. Acasă gătim singuri, spălăm rufe, facem curat. Ne ajută foarte mult asociaţia, mai ales să ne gestionăm banii. Recunoaştem că uneori cumpărăm mai mult decât ne trebuie", spune, zâmbind, tânărul. Cei doi nu sunt singurii copii descoperiţi în condiţii mizere la Cighid şi preluaţi de asociaţie. O altă tânără, cu aceeaşi poveste, trăieşte într-o locuinţă protejată din Oradea şi îşi doreşte să muncească. "Acum îmi caut de lucru. Îmi place foarte mult să calc şi să fac curat. Sper să reuşesc să mă angajez", spune ea. Alţi 12 tineri locuiesc în Casa "Max". Cu ajutorul psihologilor şi cu multe ore de consiliere, acum sunt şi ei capabili să se descurce singuri, chiar dacă sub supraveghere aproape permanentă. "Avem şapte băieţi şi cinci fete, dintre care doi beneficiari nevăzători. Încercăm să îi facem să fie cât mai independenţi. Am reuşit să ne organizăm în aşa fel încât să îşi gătească singuri, să îşi facă ordine în camere. A fost nevoie să îi învăţăm să facă lucruri simple, cum să cureţe un cartof sau cum să taie o ceapă, dar am reuşit. Mergem împreună la cumpărături, la film sau ne plimbăm şi încercăm să le oferim o viaţă cât se poate de normală", a declarat psihologul Claudia Marc, coordonatorul Casei "Max". În ciuda reuşitelor, reprezentanţii Asociaţiei Alsterdorf mărturisesc că mai sunt încă multe lucruri de făcut. "Casa Max este formată din două clădiri. Una, acolo unde locuiesc două persoane nevăzătoare, este veche, din chirpici şi necesită renovare. Sperăm să obţinem fonduri şi să reuşim anul acesta să o reabilităm. În caz contrar, ar fi foarte dificil să-i mutăm pe cei doi beneficiari care s-au obişnuit acolo, pentru că ar avea nevoie de mult timp pentru a se putea orienta într-un alt spaţiu", a mai precizat acesta. "Ne dorim să continuăm colaborarea cu DGASPC Bihor şi să intervenim în instituţiile dificile unde există o nevoie acută de implementare a structurii zilei beneficiarilor. În România, din păcate, persoanele cu dizabilităţi instituţionalizate mânăncă, muncesc, dorm sau se relaxează între aceiaşi patru pereţi", mai spune managerul Emil Cuc.