Unul dintre principiile fundamentale care guvernează sistemul de drept şi care are o aplicabilitate extrem de importantă în materia dreptului penal este cel conform căruia nimeni nu are voie să nu cunoască legea, mai precis nimeni nu poate să invoce ca şi apărare argumentul că nu a cunoscut dispoziţiile legale.

Având în vedere faptul că sistemul legislativ naţional este unul extrem de vast, în măsura în care s-ar admite că o persoană ar putea să fie apărată de rigoarea legii prin dovedirea că nu a cunoscut o dipoziţie legală s-ar creea un adevărat haos în cadrul societăţii. De aici şi concluzia că acest principiu are o incidenţă sporită în materie penală, deoarece odată săvârşită o faptă penală nu se poate folosi în faţa judecătorului argumentul necunoaşterii textului legal care incriminează fapta săvârşită. Astfel, în următoarele articole, ne vom îndrepta atenţia asupra unor fapte care sunt incriminate de către legiuitor, fiind sancţionate cu închisoarea şi despre care justiţiabilul nu are cunoştinţă sau are, dar prea puţine. Prima infracţiune pe care o vom trata într-un mod sumar şi care începe să fie tot mai frecvent săvârşită este cea reglementată de art. 6 din Legea 241 din 2005 - reţinerea şi nevărsarea contribuţiilor cu reţinere la sursă. Conform textului legal reprezintă infracţiune şi este pedepsită cu închisoarea de la 1 la 3 ani ori cu amendă, reţinere şi nevărsarea, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă. Astfel, are calitatea de infractor orice persoană fizică sau juridică care, deşi reţine impozitele sau contribuţiile la sursă, cu intenţie, nu le virează către stat, astfel prejudiciind interesele statului. În măsura în care impozitele sau contribuţiile cu reţinere la sursă nu au fost reţinute de către persoana care avea această obligaţie, din cauza lipsei de disponibil, vom fi în prezenţa unei eventuale fapte contravenţionale şi nu în prezenţa unei infracţiuni. Prin noţiunea de impozit sau contribuţie care se reţine la sursă, înţelegem acele sume de bani care trebuie să fie deduse şi virate statului, din remuneraţie, înainte de a fi plătită. Astfel, intră în sfera noţiunilor de impozite şi contribuţii care se reţin la sursă impozitul pe venitul salarial, contribuţia de asigurări sociale, contribuţia la fondul asigurărilor sociale de şomaj etc.

Se poate observa faptul că infracţiunea presupune două acţiuni cumulative, reţinerea impozitelor şi a contribuţiilor şi nevărsarea acestora, iar aceste două acţiuni trebuie să fie săvârşite cu intenţie de către persoana care avea obligaţia de a reţine şi vărsa impozitele şi contribuţiile cu reţinere la sursă. Nevărsarea impozitelor sau a contribuţiilor cu reţinere la sursă trebuie să fie realizată după expirarea unui termen de 30 de zile de la momentul în care aceste sume trebuiau să fie virate către stat.

 

Av. Florian Cristian CURPAŞ

Piaţa 1 Decembrie nr. 5, ap. 7, Oradea

e-mail av.Curpas.Florian@gmail.com

0746/042.741