Una dintre sancţiunile pe care legiuitorul o aplică faţă de atitudinea de pasivitate a creditorului, în ceea ce priveşte recuperarea unei creanţe, este prescripţia extinctivă. Mai bine spus legea oferă creditorului cadrul legal, pentru ca acesta, ori de câte ori are nevoie, să poată constrânge pe debitor, prin apelarea la forţa de coerciţiune a statului, să execute obligaţia restantă, dar în acelaşi timp tot legea sancţionează lipsa de diligenţă a creditorului, care într-un anumit termen stabilit în mod expres de către legiuitor uită, sau nu doreşte să treacă la realizarea creanţei pe care o deţine.

Această sancţiune poartă denumirea de prescripţie extinctivă, iar pentru a afla care sunt efectele acesteia trebuie să lecturăm prevederile art. 2500 din cadrul Codului civil, unde se stabileşte faptul că aceasta stinge dreptul material la acţiune. Conţinutul acestei noţiuni juridice - drept material la acţiune - nu trebuie să ridice dificultăţi în ceea ce priveşte înţelegerea ei, deoarece în cadrul art. 2500 alin. 2 Cod civil se stabileşte faptul că prin drept material la acţiune se înţelege dreptul de a constrânge o persoană, cu ajutorul forţei publice, să execute o anumită prestaţie, să respecte o anumită situaţie juridică sau să suporte orice altă sancţiune civilă, după caz. Ca şi o paranteză, până la data de 01.10.2011, prescripţia extinctivă era reglementată de Decretul 167 din 1958, iar în momentul de faţă prescripţia extinctivă este reglementată de Codul civil de la art. 2500 până la art. 2544. Având în vedere această succesiune de dispoziţii legale, se pune problema situaţiilor tranzitorii, adică ipotezele în care un termen de prescripţie a început să curgă înainte de intrarea în vigoare a Codului civil. Această problemă este soluţionată de dispoziţiile cuprinse in art. 201 din Legea 71 din 2011 (legea de punere în aplicare a dispoziţilor Codului civil) în cadrul căruia se stabileşte faptul că prescripţiile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt şi rămân supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit. Aşadar pentru moment, chiar dacă avem un nou Cod civil, rămân de actualitate şi prevederile legislaţiei care a fost abrogată prin acest act normativ nou. După ce am încercat să lămurim unele chestiuni privind noţiunea prescripţiei extinctive ne vom ocupa în continuare de reguli generale privind această instituţie. Astfel este important de precizat faptul că prescripţia poate să fie invocată numai de către persoana în folosul căreia curge, nu şi de către instanţa de judecată din oficiu (art. 2512 alin. 1,2 si 3 Cod civil). Prescripţia poate să fie invocată numai în faţa primei instanţe, fie prin întâmpinare, fie la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate (art. 2513 Cod civil).

Instituţia prescripţiei extinctive este reglementată de lege, iar orice clauză prin care o acţiune imprescriptibilă ar fi declarată prescriptibilă ori invers este interzisă.

Av. Florian Cristian CURPAŞ

Piaţa 1 Decembrie nr. 5, ap. 7, Oradea

e-mail av.Curpas.Florian@gmail.com

0746/042.741