Menţinând acelaşi subiect ca şi în cadrul celor două articole anterioare, în cadrul prezentului articol ne vom apleca atenţia asupra problemelor care se ivesc în cursul scurgerii termenului de prescripţie, mai precis problema modificarii acestuia, prin suspendarea termenului de prescripţie, întreruperea acestuia şi repunerea în cadrul termenului de prescripţie. În cadrul art. 2532 din Codul civil sunt reglementate cazurile generale în care termenul de prescripţie este suspendat. În mare parte legislaţia actuală a preluat cu unele modificări legislaţia anterioară, respectiv art. 13 şi 14 din cadrul Decretului 167 din 1958, la care au mai fost adaugate câteva ipoteze.

Textul legal este uşor de înţeles şi nu trebuie să ridice dificultăţi în momentul lecturării, de aceia nu vom reda în mod punctual reglementarea legală, dar ceea ce trebuie cunoscut de către justiţiabil este articolul unde se găsesc reglementate aceste cazuri şi efectul juridic al suspendării termenului de prescripţie.Efectele juridice pe care le produce suspendarea termenului de prescripţie sunt reglementate de art. 2534 Cod civil unde, în cadrul alin. 1, se stabileşte faptul că de la data când cauza de suspendare a încetat, prescripţia îşi reia cursul, socotindu-se pentru împlinirea termenului şi timpul scurs înainte de suspendare. Mai precis după ce cauza de suspendare a încetat, pentru calcularea termenului de prescripţie se va proceda în sensul cumulării aritmetic a perioadei care a curs până la momentul în care a intervenit cauza de suspendare şi a perioadei care se va scurge după încetarea cauzei de suspendare până la concurenţa perioadei care ne interesează (1 an, 2 ani, 3 ani sau 10 ani). Dar alin. 1 din art. 2534 trebuie să fie interpretat prin raportare la alin. 2 din acelaşi articol, unde se stabileşte faptul că termenul de prescripţie nu se va socoti împlinit mai înainte de expirarea unui termen de 6 luni de la data când suspendarea a încetat, cu excepţia termenelor de prescripţie de 6 luni sau mai scurte, care nu se vor împlini decât după expirarea unui termen de o lună de la data încetării suspendării. În ceea ce priveşte cauzele de întrerupere a termenului de prescripţie extinctivă acestea sunt reglementate de art. 2537 din cadrul Codului civil unde au fost reluate prevederile art. 16 din cadrul Decretului 167 din 1958 cu unele modificări, încercându-se astfel să se elimine problemele ivite în cadrul practicii judiciare.

Efectul juridic al întreruperii termenului de prescripţie constă în faptul că termenul care a curs până la momentul intervenţiei acesteia se şterge şi începe să curgă un nou termen de prescripţie extinctivă. Pe lângă aceste ipoteze legiuitorul în cadrul art. 2522 Cod civil reglementează şi ipoteza repunerii în cadrul termenului de prescripţie expirat, mai precis ipoteza în care persoana care din motive temeinice (dovedite) a lăsat să se împlinească prescripţia, poate cu ajutorul instanţei să fie repus în cadrul termenului.

Av. Florian Cristian CURPAŞ

Piaţa 1 Decembrie nr. 5, ap. 7, Oradea

e-mail av.Curpas.Florian@gmail.com

0746/042.741