Odată încheiată căsătoria, se pune problema care vor fi efectele juridice în ceea ce priveşte patrimoniul celor doi soţi, iar în special, care va fi regimul juridic aplicabil actelor juridice încheiate în timpul căsătoriei. În cele ce urmează vom prezenta în mod comparativ, cu actuala legislaţie, diferenţele notabile din noul Cod civil, în ceea ce priveşte problema regimului juridic aplicabil actelor încheiate în timpul căsătoriei.

Spre deosebire de actuala legislaţie, care reglementează efectele juridice ale căsătoriei asupra patrimoniului celor doi soţi într-un număr de 8 articole (art. 29-36 Codul familiei), în cadrul noului Cod civil, acesta problemă este reglementată într-un mod amănunţit (art. 312-372), stabilindu-se şi unele modificări de substanţă, care evidenţiază caracterul contractual al căsătoriei. Astfel, pe lângă regimul juridic actual, aplicabil actelor juridice încheiate în timpul căsătoriei şi care este stabilit în cadrul art. 30 alin. 1 Codul familiei, denumit şi regimul matrimonial legal, noul Cod civil mai prevede  încă două regimuri matrimoniale (denumite în limbajul curent, în mod eronat, contracte prenupţiale), însă acestea vor reprezenta subiectul unor articole viitoare. În actuala legislaţie se evidenţiază faptul că bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt, de la data dobândirii, bunuri comune, iar cota care o deţine fiecare dintre soţi este de 50%, aceasta numai în măsura în care nu se face dovada, de către unul dintre soţi, a unei cote mai mari, iar acest principiu se păstrează şi în noul Cod civil (art. 357 alin. 2). Dar trebuie menţionat un aspect important şi anume faptul că regimul matrimonial legal va fi aplicabil raporturilor juridice dintre cei doi soţi în măsura în care aceştia nu au stabilit, printr-o convenţie matrimonială încheiată în condiţiile legii, contrariul. De asemenea, în actuala legislaţie, vânzarea-cumpărarea între soţi este interzisă indiferent că aceasta vizează bunuri comune sau proprii, însă în cadrul noului Cod civil convenţiile sunt permise în măsura în care au ca şi obiect bunurile proprii ale soţilor (art. 342). În viitoarea legislaţie se lămuresc unele probleme care sunt controversate în momentul de faţă, cum ar fi: veniturile realizate din muncă, precum şi cele asimilate acestora devin bunuri comune şi nu proprii (art. 341 alin. 1), se stabileşte prin text legal faptul că munca în gospodărie şi pentru creşterea copiilor reprezintă contribuţie la cheltuielile căsătoriei (art. 326).

Nu în ultimul rând, în noul Cod civil se reglementează răspunderea solidară a soţilor cu bunurile proprii pentru datoriile comune căsătoriei. Mai precis, creditorii comuni, dacă nu vor reuşi să îşi acopere datoria din bunurile comune ale soţilor, vor putea să urmărească bunurile proprii ale oricăruia dintre soţi, iar aceştia din urmă vor răspunde solidar, urmând ca soţului care plăteşte datoria comună peste cota care i-ar reveni să i se recunoască un drept de retenţie asupra bunurilor celuilalt soţ.

 

Av. Curpaş Florian Cristian

Piata 1 Decembrie nr. 5, ap. 7, Oradea

e-mail av.Curpas.Florian@gmail.com

0746/042.741.