Timpul se scurge implacabil şi vremurile s-au aşternut cu povara lor peste oameni. Parcă ieri au terminat Liceul Real de Stat nr. 1 Oradea şi acum stau cuminţi şi albi în bănci. Pe catedră îi aşteaptă trei cataloage micuţe şi scorojite. Din 90 de absolvenţi, au rămas jumătate. În Amfiteatrul Colegiului Naţional "Emanuil Gojdu" răsună după mai bine de o jumătate de secol Gaudeamus Igitur şi parcă vocile au recăpătat un timbru tineresc. Absolvenţii din generaţia 1955 şi-au dat sâmbătă o întâlnire de suflet: în liceul tinereţii lor, după 55 de ani...
În 1955, la Liceul Real de Stat nr.1 Oradea, actualul Colegiul Naţional "Emanuil Gojdu", au absolvit trei clase a câte 30 de elevii: a X-a A - diriginte Emil Roşescu, a X-a B - diriginte Titus Roşu şi a X-a C - Nistor Gal. La sfârşitul săptămânii trecute s-au adunat în faţa Colegiului abia vreo 20 dintre ei. Nerăbdarea de a începe ora dE dirigenţie este mare. "Mai aşteptăm zece minute, poate mai apare cineva. I-am căutat pe toţi care am rămas în viaţă, suntem cam jumătate, dar nu o să vină toţi. Sunt mulţi plecaţi în străinătate, alţii au diferite probleme", ne-a declarat absolventul Ioan Sbârciog, din a X-a A. După ce şi-au făcut o poză în faţa intrării în Gojdu, absolvenţii din 1955 au urcat în amfiteatru, unde profesorul de istorie Radu Birta şi preşedintele Asociaţiei Absolvenţilor Liceului "Emanuil Gojdu", ing. Ioan Cohut (promoţia 1953), le-a vorbit despre înfiinţarea instituţiei de învăţământ, respectiv despre legendarul dascăl care a fost Emil I. Roşescu.
Acum mai bine de o jumătate de secol cursurile liceale începeau din clasa a VIII-a şi durau trei ani, absolvirea fiind în clasa a zecea. Liceele erau împărţite pe sexe ("de fete" şi "de băieţi"), în 1955 la Liceul Real nr.1 absolvind 90 de băieţi. Clasele nu aveau o specializare anume, iar materiile principale erau limba română, limba rusă, algebra, trigonometria, geometria, istoria şi fizica. Şi notarea era deosebită, cea mai mică notă fiind 1, iar cea mai mare - 5.
Preşedintele Asociaţiei Absolvenţilor, ing. Ioan Cohut, le-a spus apoi colegilor săi mai mici că toţi cei care termină acest liceu devin automat membri ai Asociaţiei, pentru care nu datorează nicio cotizaţie. Scopul organizaţiei este de a strânge relaţiile colegiale şi de a promova valorile culturale, civilizatoare create de absolvenţii acestui liceu, precum şi a valorilor gojdiste. În plus, la împlinirea vârstei de 70 de ani, automat fiecare absolvent face parte din Sfatul seniorilor Asociaţiei. Apoi foştii elevi au păstrat un moment de reculegere în memoria profesorilor şi colegilor dispăruţi, după care au vizitat Cartea de Aur a Colegiului.
După reîntâlnirea din sala de clasă, generaţia '55 şi-a dat întâlnire la un restaurant, unde, alături de soţii, au depănat amintiri din vremurile de liceu, au petrecut şi au dansat. Căci, nu-i aşa, profesorul lor Emil I. Roşescu avea mare dreptate atunci când a aşternut în cartea sa "Comprimate în catrene" gândurile: "Timpu-nghite, suprapune/ Iar persoana-atât contează/ În relaţii cum dispune/ Cât memoria păstrează."