Există zile şi clipe rele în viaţă. Poporul le numeşte simplu: ceasul rău. Un astfel de ceas am trăit în zona gării din oraşul nostru...

Am dat să urc o treaptă spre taxiul comandat şi am căzut îngrozitor de rău, exact pe partea dreaptă, operată şi cu proteză. Dar asta nu a fost nimic. M-am izbit cu obrazul drept de asfalt şi mi-am spart arcada. Eram incapabilă să mă ridic de jos. Atunci, o tânără doamnă cu două plase în mână, le-a lăsat deoparte şi s-a chinuit să mă ridice. I-au venit în ajutor alte două doamne. Cu chiu, cu vai, m-au pus pe picioare. Trebuia să vină taxiul... a sosit un altul între timp, domnul de la volan a decomandat primul taxiu şi, cu greu, cu obrazul tumefiat şi arcada spartă, am ajuns la Centrul Maria, pe Cuza Vodă. Cum să le mulţumesc? Numai în genunchi, rugându-l pe bunul Dumnezeu să le dea viaţă lungă, multă sănătate şi împlinirea tuturor dorinţelor. NU le cunosc, dar le numesc pe toate îngerii mei.

Cu toată recunoştinţa,

Eleonora, profesor pensionar