Autoportretizarea recunoscută, frecventă din vremuri vechi și noi, în pictură, sculptură, literatură. Cartea d-lui ing Ioan Bondor din Beiuș, cu titlul ,,Cu lumina deasupra”, apărută în Editura Inspirescu, în 2016, 142 pagini, în această vară, se situează într-o oarecare măsură în acest demers, doar că autoportretizarea este sugerată, de-abia tușată de așezarea numelui domniei sale, pe coperta cărții în spațiul rezervat autorului și mai ales de textul din paranteză, așezat sub titlul cărții (,,Din viața mea neromanțată”).

Toate celelate pagini ale acestei interesante cărţi sunt de fapt nişte portretizări, realizate de colegii de liceu, prieteni, vecini, oameni de sport sau persoane de contact comunitar. Cititorul care se apleacă ,,în fericita zăbavă spirituală” asupra acestei cărti nu va întâlni nici autobiografie și nici caracterizări biografice seci. Chiar dacă suntem avertizati că viata d-lui Bondor a fost neromanțată, prezentarea vieții sale, care și-a câștigat o bună doză de celebritate locală, mai ales în domeniul sportului, este de cele mai multe ori romanțată, presărate cu detalii imaginate de autorii portretizărilor, dominate de tente literare cu accente epice sau chiar lirice.

Exemplificarea unor titluri din lista de cuprins este edificatoare pentru afirmația făcută anterior: ,,Nelu Bondor – Baciul vostru!”, ,,Vine-o vreme…Ce vremuri!”, ,,Vitralii cu amintiri despre Ionel Bondor” ,,Ionel Bondor – La vecerniile timpului” ,,Nelu Bondor – un om fericit”, etc.

Demersul de a scrie o carte despre propria persoană e motivat și de dorința de a oferi un model existențial, ori cum mărturisește autorul ,,un steag personal”, avangarda pentru a alunga ,,tristețea, ura, cenușiul și urâtul”.

De altfel, în lista de cerințe indicate  de autor, pentru structurarea portretizărilor se cerea și o succintă autoprezentare a celui care realizează portretizarea. Deci încă o ofertă de ,,modele de viață” ferită, desigur, de autolaudă.

Aprecierile la adresa d-lui Ioan Bondor sunt cele faptice, săvârșite în cei 77 de ani de viață. Spicuim câteva asemenea aprecieri: Ioan Bar (din Săucani) – coleg, ambasador și diplomat - ,,Un adevărat om de omenie”...ești pentru noi un adevărat liant, o bogăție, o mare valoare! Te iubesc colegul meu si-ți doresc sănătate alături de cei dragi!”. Koteles Karol - ,,Vitralii cu amintiri despre Ionel Bondor”: ,,L-am considerat pe Nelu Bondor un om special, un om de omenie cu bunătate și bun simț...Este unul dintre cei mai harnici oameni de fotbal pe care i-a cunoscut Beiușul. A dat mult Beiușului, dar n-a primit nimic! El ne-a adunat de fiecare dată la întâlnirile devenite tradiționale pentru promoția noastră din 1957.

Prof univ dr. Teodor Curpaș - ,,Ionel Bondor – răspunde provocărilor vieții”: ,,în fața lui Nelu Bondor începînd cu primarii, viceprimarii, directorii de tot felul, generațiile vulcaniste, microbiștii - toți trebuie să ne ridicăm pălăria! Ar fi singurul semn de recunoștință pentru scumpul meu coleg Nelu Bondor. A fost chemat de D-zeu să fie prezent la actele culturale și sportive din 1957 și până acum, cu contribuții serioase în afirmarea Beiușului pe plan județean și național.

Prof. Viorel Gavra – directorul colegiului vulcanist - ,,Amintiri despre Ionel Bondor”: ,,Mi-amintesc cu nostalgie despre inițiativa ridicării de către Nelu Bondor a troiței de la intrarea pe stadionul ,,Francisc Matei”, închinată fotbaliștilor beiușeni plecați la cele veșnice. Nu este sărbătoare să nu ne trimită o felicitare. E un familist deosebit, tot timpul la piață cu soţia, s-a interest tot timpul de cele trei nepoțele gemene, Oana, Alexandra și Iulia, acum studente. E un mare vulcanist, a făcut parte din Comitetul de părinți al școlii"

Prof Teodor Rif: ,,Ionel Bondor – un modest și discret cetățean al Beiușului”: ,,E o mare personalitate a orașului, tocmai prin modestia, hărnicia și discreția sa. E un familist excepțional, soțul, părintele, socrul și bunicul fără egal. Promoția sa este poate cea mai legată de școala adolescențe, ei întâlnindu-se în fiecare an, lucru mai rar întâlnit.”     

Constantin Constantinescu – general în retragere - ,,Admirație și respect” : ,,Pe Nelu l-am cunoscut datorită fratelui meu, Ovidiu, trecut în eternitate, cu care a fost coleg de clasă, iar apoi cel mai bun priten. Este un fanion al sportului și în special al fotbalului beiușean. Și pe mine și pe Nelu Bondor, veniți de la Constanța, iar el de la Berechiu (Jud. Arad), Beiușul ne-a adoptat fără niciun fel de reținere, fiind asimilați și ca ,,vulcaniști”.

Ionel Goina – director sportiv la ,,Bihorul Beiuș”: ,, Bondor – un om ca toți oamenii, dar…altfel!: ,,Nea Nelu face parte din categoria selectă de oameni ce combină inteligența, spiritul de luptător, capacitatea de muncă nemărginită, potențial cum rar se poate vedea, toate acestea coroborate cu un suflet cald și mare încât de multe ori ai senzația că e căzut din rai”

În fiecare duminică dimineață, dată de Dumnezeu, alături de fratele său Liviu, merg la mormântul părinților cu flori și să aprindă o lumânare. Are o familie extraordinară, în mijlocul căruia se încarcă cu energie pozitivă, ce-o imprimă și în socieate. E cel mai mare om al sportului pe care am avut ocazia să-l cunosc. Țin la el foarte mult!”     

Ca și un corolar la tot ceea ce s-a spus în acest articol, prezentăm fraza de final al unei portretizări: ,,Nelu Bondor are o atitudine pozitivă despre propria viață, în care este împacat cu trecutul, mulțumit cu prezentul, privind cu optimism spre viitor, precum spune o definiție modernă a fericirii”.