Către

            Primăria comunei Lunca

            Consiliul Local al comunei Lunca

Domnule primar,

Domnilor consilieri,

Am început, în urmă cu doi ani, un proiect adresat copiilor și adulților din satul Seghiște, care este și satul meu natal. Este vorba de un curs de inițiere în tenis prin care să-i ajut pe aceștia să descopere tainele acestui sport frumos și spectaculos, având în vedere ani buni de experiență pe care-i am ca antrenor. Situația creată de pandemie la Oradea, ca, de altfel, în toată țara, restricțiile impuse care, într-o perioadă, interziceau copiilor să iasă din case, darmite să aibă acces în parcuri sau în locurile de joacă, m-au determinat să ne mutăm, împreună cu nepoții, la casa părinților de la Seghiște. Două priorități aveam în față. Prima, consolidarea și reamenajarea casei părintești, a doua să încerc să pun în practică și pentru copiii din comună proiectul „Tenis în comune și sate”, pe care-l demarasem, împreună cu alți antrenori, în urmă cu cinci ani cu sprijinul Consiliului Județean Bihor. Iar până când situația o permitea și pentru ca să nu pierd contactul cu practicarea efectivă a sportului alb mi-am amenajat în curtea casei din sat un loc special, un perete de antrenament la care am început să bat mingea ca în copilărie când visam, ca toți copiii, să calc pe urmele lui Ilie Năstase sau Ion Țiriac. Cei doi mari campioni aveau, în vremea aceea, o emisiune la televizor prin care ne învățau tehnica jocului de tenis. După emisiune, aveam fiecare un imbold de neoprit de a exersa loviturile predate în emisiune și spărgeam pereții, spre disperarea părinților și bunicilor. Apoi, înarmați fiecare cu ce aveam, unii cu maiuri de lemn, alții, cei mai fericiți, cu o rachetă de tenis, de obicei marca Neptun sau Pluto fabricate la Reghin, întindeam pe imașul satului o sfoară între doi pari și încingeam niște meciuri pe care le disputam cu o pasiune pe care nici o finală de Mare Șlem nu ar fi putut să o egaleze.

Momentul demarării cursului de tenis pentru copiii din Seghiște a fost unul încărcat de mari emoții pentru mine. Predasem, până atunci, asemenea lecții, împreună cu antrenori din Oradea și din județ, pentru copiii din Vadu Crișului, Șuncuiuș, Tinca, Tileagd, Țețchea, Nucet, Vașcău, Rieni. Terenul sintetic pus la dispoziție de Primăria Lunca era prevăzut deja, cu sprijinul administrației locale, cu un panou de antrenament de 3X4 mp și era marcat și terenul de tenis. La câțiva metri era imașul pe care, în urmă cu 50 de ani,  „spărgeam” mingile din cauciuc, de multe ori fără păr pe ele. După ce au trecut emoțiile inerente oricărui început ne-am dat întâlnire de trei ori pe săptămână, luni, miercuri și vineri, pentru a începe să parcurgem etapele învățării tenisului, pe care le-a urmat și Simona Halep sau Novak Djokovici pentru că, după cum spunea Brâncuși, „și oamenii mari au fost copii”.

Au trecut, de atunci, doi ani. Chiar dacă situația pandemică a persistat, peste 20 de copii din sat au învățat loviturile de bază din tenis: forehand-ul, backhand-ul voleul, serviciul, au deprins şi exersat elemente din școala alergării și săriturii, au făcut cunoștință cu regulamentul sportului alb, fiind în măsură să dispute meciuri de tenis între ei. Practicarea tenisului are efecte benefice nu doar asupra sănătății copiilor. Tenisul crește încrederea în sine, îmbină rigoarea tehnică cu imaginația, fiind un sport al preciziei și surprizei, dar mai ales al bucuriei jocului. Hemingway scria: „Sportul te învață să câștigi cinstit. Sportul te învață să pierzi în mod demn. Prin urmare, sportul te învață de toate: Te învață ce este viața!”. Iar aproapele nostru, Liviu Rebreanu, spunea: „Un sportiv adevărat e un cavaler în toate manifestările vieții”.

Am prezentat în rândurile acestea câteva din motivele pentru care consider că prezența unui teren de sport este o binecuvântare pentru comunitate. M-am bucurat să văd, în acești doi ani, echipe de tineri care vin la teren pentru a disputa un meci de fotbal sau tenis cu piciorul. Am văzut părinți care vin cu copiii pentru a exersa diferite jocuri cu mingea sau pur și simplu pentru a alerga. Poate că cel mai important lucru pentru administrația locală este să creeze proiecte și programe pentru copii și tineri, care să-i facă pe aceștia sa vadă că cineva le acordă atenție, că ceea ce fac ei este important. Trăim vremuri în care, la orașe și sate suntem asaltați, și cu atât mai mult cei tineri, de mijloacele de informare moderne și facile care au un efect benefic atâta timp cât nu se abuzează de ele, pentru că atunci devin nocive. Iar aici rolul părinților, al școlii și al comunităților locale devine hotărâtor. Orice proiect sau inițiativă adresată tinerilor trebuie susținută. Primar, viceprimar, secretar, consilier trebuie să fie cât mai des în mijlocul copiilor pentru a încerca să-i motiveze în ceea ce fac, să fie modele pentru aceștia. Nu știu dacă Barack Obama a jucat vreodată un meci de tenis, dar l-am putut vedea cu toții pe internet cu o rachetă de tenis în mână la un curs de tenis pentru copii. Arta antrenorului este de a-și motiva discipolul și asta este valabil nu doar în domeniul sportului.

La final doresc să vă supun atenției propunerea de a amenaja în proximitatea terenului de sport un vestiar care ar da ansamblului statutul de bază sportivă. Existența acestuia ar face posibilă desfășurarea pe terenul polivalent de competiții la diferite ramuri de sport. Facilitățile oferite de prezența unei construcții prevăzute cu grupuri sanitare, posibilități optime de păstrare și protejare a echipamentelor și accesoriilor necesare practicării diferitelor discipline sportive ar face mai atractivă baza sportivă și pentru alți tehnicieni pentru a-și putea pune în practică idei și proiecte adresate tinerilor sau adulților. Desfășurarea antrenamentelor nu ar mai fi dependentă de vreme, canicula și ploaia nemaifiind un impediment în desfășurarea cursurilor. Cum orice disciplină presupune și ședințe teoretice pentru însușirea disciplinelor sportive, antrenorii ar avea posibilitatea de face analiza antrenamentelor sau de a studia împreună cu tinerii diferite teme de lucru cu mijloace video moderne. Cum sezonul în aer liber se întinde pe durata a șase luni trebuie să ne gândim și la perioada noiembrie-aprilie când sportul se mută în sală sau pe terenurile acoperite. Terenul sintetic al comunei Lunca se pretează bine la acoperirea cu o structură ușoară sau cu un balon cu aer cald cu membrană simplă sau cu dublă membrană. Perspectiva introducerii gazului pentru încălzire în zonă ar face posibilă încălzirea aerului din balon printr-o centrală pe gaz.

Mircea-Teodor Drăgoi, antrenor

P.S. Ce am scris până aici ar putea constitui o scrisoare deschisă adresată primăriilor sau celor ce au amplasate terenuri de sport polivalente, pentru a crește eficiența acestora. Sigur, sunt proiecte îndrăznețe, iar comunitățile locale sunt cele în măsură să caute resurse pentru realizarea lor. Și iarăși ne vom duce la marele Brâncuși: „Lucrurile nu sunt greu de făcut. Greu este să te pui în starea de a le face.”