​În tulburata lună octombrie 1918, luna prăbuşirii politico-militare a Dublei Monarhii, Viena a reprezentat principalul centru de întretăiere a şuvoaielor de soldaţi care se revărsau dinspre fronturi, în special de pe cel italian. Aici luptaseră foarte mulţi români ardeleni, iar gruparea militară ce se constituia la Viena trebuia organizată şi trimisă legal, înarmată, în Transilvania.

Au trecut şase luni amare din momentul semnării Păcii de la Buftea. România era învinsă, capitala ocupată, iar regele Ferdinand supus unei presiuni constante să ratifice documentul care lăsa ţara la cheremul Puterilor Centrale. În primăvară lui 1918 germanii lansează ofensiva de primăvară. Soarta războiului urma să se schimbe.

Pe 10 august, în timp ce ajutorul trimis de Marele Cartier General era pe drum, ofensiva Gerok a încetinit. Rezistenţa românilor era înverşunată, cedau teren „puţin câte puţin, cu contraatacuri puternice” care au epuizat inamicul.

Ofensiva germană a început pe 28 august urmată de două contraofensive româneşti. Pe 24 august Ludendorff îl informase pe Mackensen că DI 13 austriacă şi Corpul Alpin vor fi transferate în Italia, alte trupe fiind dislocate şi din rândul Grupului Gerok, astfel că operaţiunea Muncelu rămânea doar o operaţiune locală.

​Din 15 august au urmat trei zile de pauză, timp în care germanii şi-au regrupat forţele. Comandamentul lui Mackensen a fost impresionat de contraatacurile româno-ruse „excepţional de puternice, susţinute deosebit de bine de artilerie”, precum şi de „superioritatea pronunţată” a aviaţiei care executa misiuni de reperare pentru bateriile proprii şi „limita astfel în mod sever” folosirea artileriei germane.

​Pe 9 august germanii au aruncat în luptă Corpul XVII comandat de generalul Wenninger, din care făcea parte şi Divizia 62 Infanterie austro-ungară. Un regiment al acesteia din urmă era compus în majoritate din rezervişti cehi sosiţi din Italia, sleiţi de puteri şi care aveau nevoie mare de întăriri.

​Bătălia de la Mărăşeşti (6 august - 3 septembrie) a fost cea mai importantă operațiune militară desfășurată de Armata Română în timpul Primului Război Mondial. A fost o operațiune complexă, de apărare și menținere a liniei frontului punctată cu numeroase riposte ofensive din partea românilor, în condițiile în care armata rusă era în plină disoluție datorită mişcărilor revoluţionare.

Retrasă în Moldova şi stabilizând linia frontului, armata a intrat într-un amplu proces de reorganizare şi înarmare, în condiţii extrem de grele. Cu ajutor francez a fost reorganizată marina militară şi s-au constituit primele escadrile de aviaţie. Efortul comun româno-francez în reorganizarea armatei a fost surprins cel mai inspirat de Argetoianu în „Memoriile” sale: „Francezii ne-au arătat drumul, dar noi l-am parcurs singuri”.

Cotidianul CRIŞANA continuă serialul de restituiri al marilor momente istorice care au precedat făurirea României Mari, la un secol de la petrecerea evenimentelor.

NATO a introdus planuri de majorare a bugetelor militare, idee criticată de Berlin, şi participarea la coaliţia internaţională antiteroristă, un gest "simbolic", potrivit unor oficiali din Germania şi Franţa, iar preşedintele SUA, Donald Trump, nu a confirmat angajamentul securităţii colective.