În ciuda a ceea ce se crede despre epidemia de rujeolă ea nu a fost cauzată doar de refuzul părinților de a-și vaccina copiii. Conform DSP Bihor, 39% din copiii nevaccinați nu au fost imunizați pentru că nu s-au prezentat. La asta se adaugă și criza de vaccinuri. În Bihor este nevoie de 4.400 de doze și sunt doar 1.844, distribuite medicilor de familie.

 

Dacă nu este principalul vinovat pentru epidemia de rujeolă, statul este cel puțin complice. Asta pentru că majoritatea copiilor care au rujeolă fac parte din comunitățile rome, ignorate de stat, unele dintre ele neavând nici măcar un medic în apropiere. La asta se adaugă și incapacitatea de a le controla migrația, și de a livra la timp și conform programelor de sănătate vaccinurile. Toate combinate au adus România în situația de a avea până la această oră 5.728 de cazuri de rujeolă confirmate și 25 de decese (opt în Timiș, cinci în Arad, cinci în Dolj, trei în Caraș-Severin și câte unul în Bihor, Călărași, Satu Mare și București).

„În județul Bihor avem în evidență 74 de cazuri confirmate, dar niciunul în stare gravă. În Timiș sunt 1.051, în Arad 880, în Satu-Mare 191, în Cluj 102”, a spus directoarea DSP Bihor – Daniela Rahotă, într-o conferință de presă care a avut loc ieri, la sediul Direcției, și la care au mai participat Mariana Fericean, Dorel Țîrț, Diana Raț, Corina Fonoage și Crina Mărcuț (noua directoare executivă adjunctă interimară).

 

Micuțul decedat, un caz complex

Primul copil care a decedat în județul Bihor, și singurul până la această oră, avea doi ani și stătea cu bunica în colonia de romi din Aleșd, mama fiind mai mult plecată prin străinătate.

„Pe 10.05.2017, la ora 9.05, decedează la secția ATI a Spitalului Clinic Municipal Oradea un copil de doi ani cu diagnosticul stop cardiorespirator rujeolă complicată cu insuficiență respiratorie acută, septicemie, ascaridioză, euzinofilie. Ca istoric, pe 12 aprilie s-a internat pe secția de boli infecțioase la Municipal cu febră, tuse, conjunctivită și catar. Având în vedere că a venit în contact cu suspecți de rujeolă din colonia de romi din Aleșd se stabilește diagnosticul de suspect de rujeolă. În urma anchetei epidemiologice se stabilește ca și caz probabil. Sub tratament, evoluția este favorabilă, și se externează pe 14 aprilie pe propria răspundere a mamei. Revine pe 17 aprilie cu suspiciune de trichineloză având niște edeme faciale masive. Mama nu recunoaște consumul neverificat de carne din alte surse decât cele din comerț, dar afirmă că acasă copilul a eliminat un vierme de aproximativ 20 de cm. Eozinofilele sunt foarte crescute. Se infirmă trichineloza se adaugă ascaridioză (limbrici). Până pe 28 aprilie, copilul este tratat pentru parazitoză cu medicamente specifice. Sub tratament, eozinofilia scade, dar edemele cresc și se generalizează. Apar tulburări respiratorii impunând transferul, pe 28 aprilie, pe secția ATI, unde fetița este intubată și ventilată mecanic. Apare o descuamare în lambou, pielea cade pe suprafețe mari, ca la arși. Se suspectează sindromul Stevens–Johnson. În urma investigațiilor la medicul de familie se constată că pacientul urmează de o lună tratament cu carbamazepină pentru spasmul hohotului de plâns, tratament prescris de un neuropsihiatru infantil. Deci, un caz complicat care impunea un diagnostic diferențiat pe mai multe zone. S-a instituit tratamentul specific, pe 3 aprilie s-a recoltat ser pentru confirmarea diagnosticului de rujeolă, Institutul Cantacuziono confirmă, iar din data de 9 situația se agravează. Apare din nou febră, se modifică parametrii biologici inflamatori. Pe 10 copilul moare. Micuțul era nevaccinat din motiv de neprezentare în ciuda multiplelor mobilizări efectuate de către medicul de familie”, a povestit Daniela Rahotă.

 

Urmează poliomielita?

Reprezentanții DSP Bihor le-au transmis medicilor de familie situația și le-au spus că ar fi bine să rămână la cazurile existente, rugându-i să recupereze toți copiii pe care îi au pe liste.

„Din păcate, la ora actuală la DSP Bihor nu avem nicio doză de vaccin ROR. Sunt însă 1.844 de doze distribuite medicilor de familie din tot județul. Ca restanțieri, avem 3.500 de persoane la 9 și 12 luni, și 5 ani. Necesarul de vaccin pentru județul Bihor este de 4.400 de doze. Trebuia să le avem deja, dar este cunoscută situația la nivel național”, a mai spus Daniela Rahotă.

În ceea ce privește cazurile existente Mariana Fericean, cea care se ocupă de compartimentul de boli transmisibile din cadrul DSP Bihor, a spus că aproape toate cazurile provin din coloniile de romi.

„Cea mai afectată zonă este Ineul de Criș, dar acolo părinții au început să ia ei cu asalt medicii pentru a le cere vaccinuri. Ceea ce este bine, pentru că statisticile ne spun că 39% dintre cei care nu sunt vaccinați, nu sunt imunizați din cauza neprezentării și 30% din cauza refuzului părinților. Acoperirea vaccinală a scăzut foarte mult în ultimii ani. În 2014 aveam o rată de acoperire de 95,4%, în 2015 – 91,2%, iar în 2016 s-a ajuns la 88,9%. Cum a izbucnit epidemia de rujeolă în România? În martie 2016 un tânăr rom din Bistrița a revenit acasă din Italia, aducând cu el boala. Virusul nu este din România, este unul exotic, din Italia, adus acolo probabil dintr-o altă zonă. De aceea, vorbe ca „lăsați-i să facă rujeolă, că și eu am avut” nu au acoperire. Organismul nostru nu este obișnuit cu această tulpină și nu știe cum să reacționeze la ea. Noi am încercat să mergem în teren să verificăm situația și am fost la Tinca și Diosig. Comunitățile au fost deschise și mămicile au devenit interesate când le-am explicat despre ce este vorba, pentru că romii își iubesc copiii și le vor bine. Cred însă că următoarea provocare va fi poliomielita. Urmează dislocări mari de mase de oameni care ajung sau vor ajunge în Europa și care sunt nevaccinați și greu de controlat, supravegheat. Cred că vor pune serios la încercare sistemele medicale ale multor țări”, a mai spus Mariana Fericean.

Revenind la situația din Bihor, trebuie precizat că pe lângă cele 74 de cazuri pe care DSP Bihor le are în evidență și despre care afirmă că nu sunt grave, există alte 19 cazuri pe care le are în evaluare, și despre care nu se poate încă pronunța.