Scrisoare deschisă Domnului Preşedinte al României, Ion Iliescu Primului ministru, Adrian Năstase Reprezentanţii societăţilor civile: Societatea Cultural-patriotică "Avram Iancu" din România, Uniunea Vatra Românească, Societatea Pro Maramureş, ASTRA, Asociaţia Refugiaţilor, Asociaţia Culturală "Virtus Romana Rediviva", Organizaţia judeţeană a cadrelor militare în rezervă şi retragere, Filiala Cluj a Asociaţiei Naţionale a veteranilor de război, istorici de seamă (Raoul Şorban, Gelu Neamţu, Vasile Ciubăncan ş.a.) întruniţi la Cluj-Napoca, în ziua de 9 septembrie a.c., îngrijoraţi de amploarea ofensivei revizionismului unguresc, prin acţiunile care depăşesc normele bunelor relaţii internaţionale (autonomia Ţinutului Secuiesc, facultăţi în limba maghiară la Universitatea "Babeş-Bolyai", amplasarea unor statui care-i reprezintă pe călăii neamului românesc - Vesvary Pal, Wese, statuia celor 13 generali, statuia Sf. Ştefan etc., limba maghiară în justiţie, inscripţionarea staţiilor de cale ferată şi în limba maghiară etc.) vă adresează următoarea scrisoare deschisă: Statuia celor 13 generali, care se intenţionează a fi amplasată la Arad, este o sfidare la adresa şi demnitatea poporului român. Este bine ştiut faptul că aceşti generali, în revoluţia de la 1848-1849, au dezertat din armata austriacă, înrolându-se voluntari în armatele lui Kossuth-Bam. Ei au acţionat pentru anexarea Principatului Transilvaniei la Ungaria, pentru desfiinţarea naţiunilor nemaghiare, inclusiv a naţiunii române. Declaraţiile lui Kossuth, din 22 decembrie 1848, vizau exterminarea românilor, numindu-i "bandiţi valahi", "hoardă mai josnică decât vita" etc. Dieta ungară de la Cluj a votat anexarea Transilvaniei la Ungaria, fără a fi consultat poporul român, majoritar, care s-a pronunţat împotriva acestei anexări forţate. Ca urmare, armatele lui Kossuth -Bam, în frunte cu cei 13 generali austrieci dezertori au ucis peste 40.000 de români, distrugând sute şi sute de biserici. În aceste condiţii, armata lui Kossuth şi a celor 13 generali a adus libertate poporului român? Acei generali criminali mai pot fi absolviţi în faţa istoriei de răspunderea atrocităţilor săvârşite de armatele de sub comanda lor? După înfrângerea revoluţiei, Curtea militară penală de la Arad i-a condamnat la moarte şi i-a executat pe 40 de ofiţeri superiori, dezertori, printre care şi pe cei 13 generali, la 6 decembrie 1849, în Cetatea de la Arad. În memoria acestora, statul dualist, la 1880, a ridicat, pe teritoriul municipiului Arad, monumentul respectiv, sub emblema "Statuia Libertăţii". Ce fel de libertate semnifică monumentul, în ce-i priveşte pe români? În altă ordine de idei, generalii au fost condamnaţi penal conform legilor unui stat ai cărui cetăţeni erau şi faţă de care au depus jurământul de credinţă. Guvernele Ungariei n-au întreprins vreo acţiune, până astăzi, pe plan juridic, să le fie anulate condamnările. Evitând implicaţiile politice şi diplomatice, guvernul ungar a dirijat această responsabilitate spre aşa-zisele "societăţi civile apolitice" care au finanţat instalarea obiectivului. Guvernul Ungariei ar fi fost pus, chipurile, în faţa faptului împlinit. Nu întâmplător şi astăzi, reinstalarea "Statuii Libertăţii" este direcţionată spre o nouă "societate civilă". Numai premierul Viktor Orban, foarte grăbit, i-a solicitat omologului său Radu Vasile să adopte o hotărâre de guvern, în acest sens. Pe plan juridic, Guvernul României condus de Ion I. C. Brătianu, în anul 1934, a decis demolarea statuii. Hotărârea, în concordanţă cu Constituţia României, nu poate fi eludată de nici un guvern român. Asumarea răspunderii politice de anulare, cu argumente juridice, ar fi un mare risc. Ea ar trebui supusă spre validare Parlamentului României, trimisă Preşedinţiei şi apoi publicată în Monitorul Oficial. Fără astfel de demersuri, nimeni nu are dreptul să întreprindă vreo acţiune. O altă problemă este cea a terenului care, indiferent de suprafaţă, aparţine statului român, iar monumentul aparţine unui stat străin, ca şi finanţarea instalării lui. Oare Guvernul român sau autorităţile locale pot înstrăina o porţiune din teritoriul naţional unor persoane străine, fizice ori juridice, şi să le acorde drepturi de folosinţă pe termen nelimitat? Teritoriul naţional este proprietatea întregului popor, iar statul român este administratorul şi garantul apărării şi integrităţii lui. Anumite cercuri politice din Ungaria, cât şi din interiorul ţării noastre, vor să inoculeze în conştiinţele adormite ale unor cetăţeni maghiari cultivarea memoriei aşa-ziselor victime de la Arad, precum şi cele de revizuiri teritoriale. De altfel, însuşi premierul Adrian Năstase, când era în opoziţie, a afirmat că reamplasarea monumentului celor 13 generali din Arad constituie "un vis al iredentismului maghiar" (Adevărul de Cluj nr. 2706/1999). Guvernul Ungariei, dacă doreşte să dovedească recunoştinţă faţă de generalii care i-a impilat pe români, n-are decât să transfere statuia pe teritoriul Ungariei, nu pe teritoriul altui stat. În concluzie, vă solicităm următoarele: 1. Existând o hotărâre legală şi constituţională a Guvernului României, adoptată în 1924, din punct de vedere juridic şi politic, ea nu poate fi anulată. Prin urmare, cerem stoparea reinstalării unui astfel de monument şi menţinerea valabilităţii hotărârii Guvernului României din 1924. 2. Guvernul României să supună spre aprobare Parlamentului propunerea de restituire, către guvernul statului maghiar, a monumentului respectiv, căruia îi aparţine de drept. 3. Guvernul României să solicite guvernului Ungariei luarea unei atitudini deschise, de natură juridică, împotriva acţiunilor revizioniste şi iredentiste, ce se desfăşoară pe teritoriul Ungariei, împotriva României. 4. Guvernul României să ia măsuri de interzicere, pe teritoriul statului român, a unor filiale aparţinătoare unor organizaţii revizioniste şi iredentiste, caree se află pe teritoriul Ungariei, precum şi împotriva oricăror acţiuni care subminează interesul naţional. 5. Solicităm demolarea statuilor lui Vesvary Pal (Izvorul Crişului) şi a gen. Iosif Bam (Carei). Peste zbuciumata Basarabie plutesc norii dictaturii comuniste Recent, în unele centre raionale nou formate au avut loc nişte întruniri restrâse ale activului raional: secretarul raicomului partidului comunist, preşedintele raispolcomului (preşedintele consiliului raional), şeful raional al serviciului de informaţii şi scuritate din R. Moldova (filiala FSB a Rusiei în Moldova), reprezentantul MAI. Astfel de şedinţe secrete nu s-au produs de 13 ani. Dar, iată că o dată cu reinstalarea monumentelor idolului comunist Lenin în centrele raionale începe "conlucrarea fructuoasă" a "societăţii civile" din raioane, care se numeşte biroul politic raional al partidului comunist, reprezentanţii SIS, fostul KGB şi actualul FSB, reprezentanţii Ministerului de Interne. Problemele care se cer urgent de rezolvat: 1. Depistarea elementelor (persoanelor) antistatale (anticomuniste), proeuropene, proromâneşti. 2. Lichidarea politică, în unele cazuri poate şi fizică, a acestor elemente (anticomuniste), în şedinţe au fost numite antimoldoveneşti. Despre problemele stringente ale societăţii (corupţia, infracţiunile, sărăcia şi altele) nici pomină. Deci, primele şedinţe comune pentru buna desfăşurare a campaniei electorale a partidului comunist întru asigurarea continuităţii guvernării dictaturii comuniste au început. Executorii acestor "misiuni" de "curăţire şi întărire" a societăţii moldoveneşti sunt: SIS-ul şi Ministerul de Interne, în colaborare cu secretarii organizaţiilor comuniste din sate, raioane şi oraşe (prin anii 1947-1980 se numeau informatori şi organizatori). Pentru buna desfăşurare a acestor acţiuni în masă, actualmente, SIS-ul din Moldova a fost dotat cu echipament de performanţă (aparate de urmărire, intercepţie telefonică şi la distanţă şi multe alte accesorii de ultimă generaţie sofisticate) de către şefii săi (FSB de la Moscova). Metodele folosite în aceste acţiuni sunt cele care au fost şi în anii dictaturii comuniste din URSS; intimidarea, discreditarea, strângerea materialelor compromiţătoare, arestarea şi torturarea fizică şi psihică după intentarea unor dosare false, folosirea diferitelor substanţe şi multe, multe altele. În prezent, la ordin, SIS-ul s-a pus pe treabă - practic din toate localităţile sunt culese şi introduse în biroul informaţional centralizat datele despre sutele, poate miile de cetăţeni (elemente antistatale, anticomuniste) cu care se are de lucrat. Spre sfârşitul anului 2003, conducerea partidului comunist şi a Republicii Moldova trebuie să primească primele rapoarte despre lupta cu "duşmanul poporului". Vom trăi şi vom vedea, într-o oarecare măsură depinde şi de noi. Se vorbeşte că actualii comunişti sunt mai altfel decât cei precedenţi. În viziunea mea, ei tot de un tată (Lenin şi Stalin) sunt făcuţi, ca şi fasciştii, de Hilter şi Mussolini. Ce-ar fi dacă în Germania li s-ar permite să acceadă la putere partide fasciste care ar pretinde că nu ard sute de mii de evrei sau alte naţiuni de-odată în camere de gazare, dar câte unul tot timpul, adică ar fi mai buni, mai moderni. Actualii comunişti vor să acţioneze şi ei în stil mai modern - nu pun la zid, nu ucid în mine, nu deportează cu sutele de mii, dar îi distrug moral, psihic, fizic câte pe unul prin metode mai moderne care nu bat la ochi tare. Am avut de suferit chinuri deosebit de mari, stând până la glezne în apă rece în subsolurile NCVD-ului din Chişinău, suferinţe mari în minele de cărbuni din Siberia timp de 10 ani şi lipsit de drepturi ani în şir. Pentru ce??? Pentru activitate anticomunistă - pentru independenţa Moldovei faţă de URSS, pentru ceea ce azi beau şampanie comuniştii şi strigă statalitate şi independenţă (faţă de cine?). Am deja o vârstă înaintată, am fost schilodit de comunişti şi am dreptul să-mi expun părerea în privinţa lucrurilor care se petrec. Aş dori ca toate ziarele să publice articolul meu, să ştie lumea pentru ce beau comuniştii şampanie de Ziua Independenţei. Am rugămintea ca redacţia ziarului "Jurnal de Chişinău" să trimită scrisoarea mea spre publicare şi ziarului "comunist" "Moldova Suverană", poate mai citesc şi cei de la sate care le ştiu pe toate, deoarece aceste ziare le sunt băgate pe gratis, cu sila, în casele ţăranilor. Poate ei, activiştii de partid, în numele norodului muncitor, mă vor blama ca pe vremurile staliniste - şi vor lua atitudine faţă de "duşmanul poporului" pentru critica adusă acestor noi (vechi) comunişti "cu... minţi", "harnici", "eroici", foarte, foarte "deştepţi" şi mari, mari "patrioţi". Cu respect, Vladimir Ţurcanu, deţinut, represat politic, membru al Asociaţiei Victimelor Represiunilor Staliniste şi veteran de război al Armatei Române.