Deşi bulgării de pământ rece n-au apucat bine să se aşeze pe mormântul regretatului George Pruteanu, pentru a-i pregăti odihna de veci, iată că unii care sunt încă în viaţă au şi început să înjure mortul, ba chiar i-au mai dat nişte ghionturi să se asigure că odată cu cadavrul îngropat va fi întinată şi memoria marelui om de cultură. Alina Mungiu Pippidi sau „purceluşa Dosia", cum a fost botezată de un bun şi vechi pamfletar, s-a asigurat întâi că mortul de la groapă nu se mai întoarce, ca să poate deversa în linişte dejecţiile unui text menit a compromite posteritatea ilustrului dispărut.
Articolul publicat în "România Liberă" şi intitulat "La moartea unui clovn" cuprinde o grămadă de bârfe ordinare la adresa lui George Pruteanu, iar denigrarea vizează însăşi calitatea umană şi profesională a acestuia. "Necrologul lui scris de amatori se citeşte aşadar ca o listă de falsuri, pentru că George nu era de fapt profesor universitar (nu avea nicio acreditare reală), nici ziarist (în toata viaţa lui nu scrisese o piesă jurnalistică autentică), nici comentator (refăcea pe site-ul lui un fel de Românie Mare mai slabă) şi cert nu lingvist (nu a publicat în viaţa lui o lucrare academică adevărată în acest domeniu)" sau "Era o caricatură a lui însuşi. Clovn fusese toata viaţa, dar acum devenise unul patetic...". Asta a putut să producă coteţul rău mirositor al purceluşei Dosia, cu prilejul dispariţiei omului de cultură George Pruteanu. Acestea sunt producţiile menstruale ale unui cap bolnav, care adăposteşte în loc de creier un mare rahat. Dincolo de monstruozitatea unui asemenea atac la adresa unei persoane dispărute, gest de ţaţă de mahala, care scuipă beată mortul dus la groapă de cortegiul funerar, putem avea revelaţia lumii satanizate în care trăim. Până la urmă, acest gest profund necreştinesc de a da într-un om mort e de aşteptat de la o individă, care a putut scrie o piesă de teatru, „Evangheliştii", din care reiese că pe cruce nu a murit Iisus, ci Baraba. Că la Cina cea de Taină ar fi participat inclusiv Maria Magdalena, care ar fi încercat să aibă o relaţie amoroasă cu Iisus Hristos. Nemaivorbind de faptul că episodul spălării cu lacrimi a picioarelor lui Iisus reprezintă un prilej de fantezie sexuală bolnavă, cu trimitere la o scenă de sex oral.
Produs al reţelei Soroş - Humanitas - GDS, marea anticomunistă Alina Mungiu Pippidi provine dintr-o familie de foşti activişti de partid, ea însăşi având o tinereţe comunistă. Mungiu - tatăl, Ostin Mungiu, era preşedintele biroului de partid din Universitatea de Medicină şi Farmacie Iaşi şi vicepreşedinte pe centrul universitar, mama era directoare de liceu şi şefă a biroului de partid, iar tânăra Dosia era şefă ASC pe UMF Iaşi şi redactor-şef la „Opinia Studenţească", ziarul UASCR-ului. Printre altele, tatăl celei care este astăzi preşedinta Societăţii Academice din România avea misiunea în calitate de şef al catedrelor didactice de a supraveghea studenţii străini. Nu este primul caz de impostură ordinară din partea celor care se pretind marii intelectuali cosmopoliţi şi anticomunişti ai ţării. Cel mai recent demascat, din rândul intelighenţiei de iarmaroc este nimeni altul decât scatofilul prezidenţial, Traian Radu Ungureanu, care în plină activitate anticomunistă s-a trezit cu oglinda-n faţă a textelor elogioase din "Viaţa Studenţească" la adresa regimului ceauşist.
În concluzie, revenind la mizeria articolului "La moartea unui clovn", ca buni creştini nu i-am dori Alinei Mungiu Pipidi să o bată Dumnezeu atât de tare încât, în loc de necrologul cuvios pe care-l merita Pruteanu, să aibă şi ea parte de aceeaşi crimă pe hârtie.