Două cadre militare cu ani buni de activitate în garnizoana Beiuș - i-am numit pe aici pe lt. col. (rtr) Zoltan Boldiș și lt. col. (rtr) Simion R. Suciu - au dus la bun sfârșit un demers istoriografic și memorialistic deopotrivă necesar și incitant: volumul intitulat „A trecut fanfara militară... dancing to the end of love”.

Lucrarea, apărută, în 2023, la Editura Buna Vestire din Beiuș, este un proiect finanțat de Primăria comunei Căbești și aduce în fața publicului aspecte din istoria Muzicilor militare românești, o prezentare a evoluției fanfarei militare din garnizoana Beiuș, cu evidențierea implicării muzicanților militari în viața culturală a urbei de pe Crișul Negru, precum și o serie de medalioane ale componenților fanfarelor militare care au activat aici din primele decenii ale secolului trecut și până la începutul celui actual, dar și ale altor personalități cultural-artistice și factori responsabili locali care au contribuit la dezvoltarea muzicală a orașului.

Pe parcursul a circa o sută de pagini, cititorul face o incursiune în viața cultural-artistică a Beiușului din secolele XX-XXI, autorii menționând și evenimentele comunitare la care muzicanții militari au participat, uneori, alături de artiști din afara mediului cazon. După succinta prezentare a evoluției Muzicilor militare naționale, urmează partea cea mai consistentă a lucrării, evocarea istoriei fanfarei militare beiușene, care este împărțită în patru capitole: 1921-1946 (perioada monarhiei), 1947-1958 (anii instaurării regimului comunist), 1959-1995 (perioada comunistă și tranziția la democrație) și 1995-2008 (anii democrației postdecembriste). Autorii leagă înființarea primei fanfare militare locale de stabilirea la Beiuș, în 1919, a Diviziei I Vânători, urmată, în 1921, de Regimentul 101-102 Infanterie „Ioan Ciordaș”, menționându-l chiar și pe primul dirijor al orchestrei regimentului, sublocotenentul P. Baruția.

După 1938, cele două batalioane încartiruite la Beiuș - 6 și 9 Vânători Munte - aveau fiecare fanfară proprie, iar primul lor dirijor, între 1938 și 1946, a fost Dinu Stelian, viitorul director și dirijor al Ansamblului Artistic al Armatei.

Din 1947, odată cu plecarea Batalionului 6 Vânători de Munte, și până în 1949, când este înființată în urbe Școala Militară Politică (1949-1953), probabil că Beiușul nu a avut fanfară.

În perioada comunistă, la Beiuș au funcționat mai multe unități militare: Comisariatul Militar (1951-1968), Regimentul 192 Infanterie Roman–Beiuș (1952-1958), devenit Regimentul 23 Mecanizat (1959-1993). Muzica militară a Regimentului 23 Mecanizat Beiuș „și-a desfășurat activitatea până în anul 1993 pe trei direcții: activitatea în cazarmă, activitatea la Casa Armatei și activitatea în garnizoană”. Cât privește contribuția muzicanților militari la viața culturală a urbei, autorii consemnează „că în anul 1958, Beiușul avea orchestră semisimfonică, în cadrul căreia funcționau și muzicanți militari”.

Zoltan Boldiș și Simion Suciu, ambii implicați în activitatea cultural-artistică a garnizoanei beiușene, relatează apoi sincopele și momentele mai puțin faste din existența postdecembristă a muzicii militare locale. În 1993, Regimentul 23 Mecanizat era desființat, la Beiuș rămânând un Centru de Instrucție și Depozitare, prevăzut, însă, cu fanfară militară. Din păcate, peste numai doi ani, în 1995, și acest centru este desființat și, odată cu el, își încetează activitatea și muzica militară, „șeful fanfarei, cpt. Boldiș Zoltan, fiind numit ofițer cu pregătirea psihologică, iar instrumentiștii, șefi de depozit”.

În anul 1998, „odată cu revenirea mr. Simion Suciu în funcția de șef al Casei Armatei”, ulterior, Cercul Militar, acesta a avut inițiativa reînființării fanfarei militare, desigur, sub bagheta dirijorului Zoltan Boldiș, formulă în care aceasta a mai funcționat până în 2008.

La fel de interesantă este și partea a doua a volumului, care cuprinde medalioanele dedicate unor personalități locale ce au avut legătură cu Muzicile militare beiușene, aceasta fiind structurată după cum urmează: „Membrii Marii Fanfare beiușene de-a lungul veacurilor”, „Șefii Muzicii Militare din Beiuș”, „Instrumentiști” și „Au fost alături de Fanfara Militară din Beiuș”.

Autorii volumului „A trecut fanfara militară... dancing to the end of love”, lt. col. (rtr) Zoltan Boldiș și lt. col. (rtr) Simion R. Suciu, au continuat să se remarce în viața cultural-artistică beiușeană din perioada postdecembristă. Astfel, Zoltan Boldiș dirijează „Corala Beiusensis”, Corul „Ioan Bușiția” al bisericii greco-catolice locale și pe cel al Asociației „Avram Iancu” Beiuș. Pe de altă parte, Zoltan Boldiș este și un prolific compozitor, acesta semnând zeci de lucrări și armonizând pentru cor alte câteva sute. În perioada 1989-1990, Simion Suciu s-a făcut cunoscut ca publicist, făcând parte din colectivul de redacție al primului ziar beiușean postdecembrist, „Cuvântul Liber”. Cu colaborări la diverse organe de presă, în 2010, Simion Suciu începe să publice pe blogul personal „Beiuș. Lumea lui Simion”. Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști, Filiala Bihor, Simion Suciu este acum redactor-șef al „Jurnalului Satului Căbești”.