Omul sfinţeşte locul, spune o vorbă din bătrâni. Înţelepciunea populară pare contrazisă de aspectul Şteiului, orăşelul de sub poalele munţilor Apuseni arătând ca o gospodărie lăsată în paragină. Tone de gunoaie sunt împrăştiate la periferia oraşului, dar şi sub geamurile Primăriei. Piaţa agroalimentară a oraşului este un focar de infecţie, pieţarii şi clienţii fiind nevoiţi să folosească apa de la un fel de adăpătoare pentru animale.

 

La piaţă e vopsit gardul, înăuntru... leopardul

 

De ani buni Valea Sighiştel este inundată de gunoaie menajere, iar apa pârâului este infestată zilnic de deversările directe făcute de localnici. Gunoaie cât vezi cu ochii se întind în zona gării din localitate, iar cursul văii Băiţa este sufocat, la rândul ei, de tone de deşeuri menajere şi moloz. Sub ferestrele Primăriei din localitate se află Piaţa agroalimentară, în parte modernizată. Peste mesele de beton a fost trântit un acoperiş, iar hala de lactate a fost renovată. Fardul subţire nu a reuşit să mascheze însă deficienţe grave. La începutul acestei luni inspectorii DSP au constatat, în urma unui control igienico-sanitar, numeroase nereguli şi probleme de menţinere a curăţeniei în piaţă. Mizerie peste tot, proasta amplasare şi insuficienţa containerelor de gunoi, precum şi absenţa plaselor de protecţie împotriva muştelor de la ferestrele halei au fost doar câteva dintre problemele identificate. Mizeria de nedescris şi mirosul insuportabil al toaletelor publice din piaţă i-au şocat pe inspectorii DSP, care au stabilit că îngrijitorul nici măcar nu ştia să dezinfecteze locul. Pentru neregulile descoperite, inspectorii au administrat amenzi în valoare totală de peste 2.500 de lei, stabilind şi un termen de remediere a problemelor.

 

Un dezastru ecologic confirmat şi de Garda de Mediu

 

La două săptămâni după control situaţia era neschimbată...

Dezastrul ecologic pe marginea căruia se află oraşul este confirmat chiar şi de Garda de Mediu Bihor. Inspectorii de mediu au constatat faptul că edilii oraşului au scăpat de sub control problema gunoaielor, însuşi şeful Gărzii de Mediu, Călin Mocan, afirmând că "primarul ar trebui să se implice pentru o mai bună gospodărire a oraşului." La rândul ei, firma de apă-canal şi salubritate a oraşului, Solceta SA, a fost amendată cu 5.000 de lei. Totuşi, primarul Ioan Lucaciu se declară mulţumit de firma care asigură salubrizarea oraşului. "Categoric sunt mulţumit, oamenii sunt la început încă, sunt în organizare, dar îşi fac bine treaba, mai ales că asigură curăţenia şi în perimetrul localităţilor învecinate. Şi cred că este mult mai bine ca banii pentru salubrizare să intre într-o societate locală, nu să intre în conturile unei firme din Timişoara", susţine primarul (până recent curăţenia în oraş era asigurată de firma timişoreană Retim SA - n.r.). Alături de administraţia oraşului, vinovată pentru aspectul sufocat de gunoaie al oraşului şi al apelor care îl străbat este Direcţia Apelor Crişuri, care trebuie să monitorizeze în permanenţă zona, dar şi Garda de Mediu, care are atribuţii de control şi aplicare de sancţiuni cetăţenilor care aruncă gunoaiele unde îi taie capul.

 

Sportul şteian, lăsat orfan

 

Dacă în problema gunoaielor şi menţinerea curăţeniei în oraş administraţia pare depăşită de situaţie, ar fi de aşteptat ca măcar în alte domenii să dea dovadă de mai multă implicare. Spre exemplu, în sport. Decenii la rând sportul local a fost susţinut de Primăria oraşului şi fabricile de pe platforma industrială. Echipa fanion a oraşului, Minerul Ştei, a fost desfiinţată după ce industria moştenită de la regimul comunist a dat faliment. Doar iniţiativa privată a mai susţinut mişcarea sportivă din oraş, contribuţia Primăriei fiind egală cu zero. În momentul de faţă funcţionează în oraş doar trei asociaţii sportive susţinute în totalitate prin efort financiar privat: clubul de karate Crişul Negru, asociaţia sportivă de tenis Iris Ştei şi Asociaţia Fotbal Club Oţelul Ştei. "Domnul primar ar trebui să se gândească că e primar şi pentru sportivi. De când sunt implicat în mişcarea sportivă din localitate nu l-am văzut o singură dată să vină la stadion, nu s-a implicat cu nimic în ajutorarea sportului în general, doar vorbe goale", ne-a declarat preşedintele clubului Oţelul Ştei, Virgil Lupşe. Asociaţia FC Oţelul Ştei a funcţionat iniţial ca o asociaţie non-profit, fără personalitate juridică şi din acest punct de vedere foarte greu de susţinut financiar. În 2007 patru persoane fizice plus SC Hiperion SA au decis înfiinţarea unei asociaţii cu personalitate juridică, preşedinte al clubului fiind ales directorul general al Hiperion SA, Virgil Lupşe. Două ediţii de campionat a funcţionat exclusiv pe forţe proprii, folosind baza sportivă deţinută de Hiperion. Toate demersurile făcute pe lângă Primăria Ştei de a sprijini activitatea fotbalistică din oraş s-au lovit ca de un zid. "Nu putem să vă dăm bani pentru că sunteţi privaţi", a fost motoul sub care a decurs "colaborarea" între club şi primărie. Totuşi, deşi privat, clubul şteian a primit în acest an, de la Consiliul Judeţean Bihor, 10.000 de lei pentru susţinerea activităţii. Şi în acest caz primarul Lucaciu are o explicaţie. "Cei care mă acuză au 'mare dreptate', pentru că sala de sport Lioara şi complexul sportiv trebuia să intre demult în patrimoniul oraşului, nu să ajungă o ruină." Edilul lasă să se înţeleagă că Primăria şi Consiliul Local ar fi fost dispuse să facă investiţii în bazele sportive, dacă le-ar fi aparţinut, deoarece erau în folosul întregii comunităţi.

 

Pe ce bani se dă ora exactă

 

Pentru achiziţionarea unor elemente de decor stradal controversate administraţia oraşului pune imediat banii pe tejghea. În faţa Primăriei din localitate a fost amplasat, în 2007, un ceas electronic. Despre oportunitatea şi necesitatea amplasării unui astfel de decor stradal s-au pronunţat şi consilierii locali, aşa că investiţia a primit verde. Proiectul s-a intitulat "Achiziţionarea unui ceas electronic cu totem stradal" şi a fost cumpărat de la o firmă din Timişoara, SC Cores Electronic SRL. Amplasat pe un suport metalic de aproape trei metri, pe ecranul electronic este prezentată ora exactă în alternanţă cu temperatura aerului. Investiţia a costat bugetul local aproape 300 de milioane de lei vechi! Suma exactă trecută în catastifele Primăriei este de 29.182,60 lei.

Spre comparaţie, un ceas asemănător a fost achiziţionat de Primăria Beiuş, tot în 2007. Aceeaşi firmă timişoreană a furnizat aparatura pentru suma de 13.224 de lei (132 de milioane de lei, mai ieftin de două ori decât a costat ceasul din Ştei). Conform declaraţiilor specialiştilor din Primăria Beiuş care s-au ocupat de achiziţie, ceasul arată, pe lângă ora exactă, temperatura aerului şi diverse spoturi publicitare, fiind o sursă de câştig pentru bugetul local. Edilul Şteiului spune, însă, că între cele două ceasuri nici nu poate fi vorba de comparaţie, cel din localitatea pe care o păstoreşte fiind "mai tare": "E mare diferenţă între ele, la dimensiune, aspect şi performanţe. De aia a fost al nostru mai scump." Edilul mai spune că, în ciuda cârcotaşilor şi a adversarilor politici locali, "în Primăria Ştei legea se aplică numai în interesul cetăţeanului" şi că lumea ar trebui să priceapă că "fără banii obţinuţi din impozitele şi taxele locale nu poate fi vorba de investiţii în folosul cetăţenilor."