La sfârșitul secolului XIX, respectiv la începutul secolului XX, orașul Oradea a cunoscut o dezvoltare spectaculoasă. Industria alimentară, industria morăritului, industria ușoară, comerțul și alte domenii ale vieții economice au contribuit la această dezvoltare. Apar palate în stil secesionist, se construiește noua Primărie, apare prima uzină de apă. Toate acestea contribuie la modernizarea orașului.

Apariția iluminatului electric stradal în 1884 la Timișoara produce o adevărată emulaţie în rândul populaţiei orașului Oradea, în favoarea introducerii curentului electric. Pe scena doritorilor de progres apare profesorul abate din Ordinul Premontrensis, dr. Karoly Ireneusz Jozsef, care, între 1896 și 1900, ține la Oradea o serie de expuneri despre electricitate și despre rezultatele obținute în acest domeniu. Ca urmare, în 1900, Consiliul Orășenesc hotărăște ca iluminatul teatrului nou construit, o adevărată bijuterie arhitecturală, să se facă electric, în ciuda faptului că Oradea încă nu avea uzină electrică.

Concursul pentru executarea lucrărilor de alimentare a fost câştigat de Firma Ganz, din Budapesta, iar lucrarea a constat din următoarele: la Uzina de Apă a oraşului s-a montat un generator electric de curent alternativ trifazic, care a fost racordat la mașina cu aburi care acţiona pompele de apă. Curentul electric astfel produs ajungea la teatru cu ajutorul unei linii electrice de 2,5 km lungime construită anume pentru acest scop.

Elanul edililor orașului nu s-a oprit la această realizare. La data de 22 mai 1902 au hotărât construirea unei Uzinei Electrice exploatată în regie proprie de către oraș. Concursul pentru construirea Uzinei Electrice a fost câştigat tot de Firma Ganz. Astfel s-a construit, pe amplasamentul situat în vecinătatea Cetății, Uzina Electrică a orașului, care s-a pus în funcțiune la 17 decembrie 1903. Au fost montate două maşini cu aburi, cu două generatoare aferente. Puterea instalată de 1100 kVA a produs curent alternativ trifazic la frecvenţa de 42 Hz. La punerea în funcţiune puterea absorbită a fost 315 kW la tensiune de 3000 V în reţeaua primară şi 150 V în reţeaua secundară. Primul director al Uzinei Electice a fost inginerul Belanyi Imre. Primul client de anvergură al Uzinei electrice a fost Căile Ferate Orăşeneşti care alimenta tramvaiele dintr-o reţea de curent continuu asigurată de Uzina Electrică. Primele tramvaie au fost cumpărate de la firma Siemens-Schuckert şi au fost puse în funcţiune la data de 2 martie 1906. În timpul Primului Război Mondial, din cauza lipsei de combustibil, curentul electric a fost furnizat cu intermitenţă. Situația s-a ameliorat numai după 20 februarie 1920,  când autoritățile române au ridicat toate restricțiile în furnizarea curentului electric.

 

Perioada între cele două Războaie Mondiale

Grup de angajaţi ai Uzinei Electrice din anul 1936. Nr. 1 - Dumitru Timotin, nr. 2 - directorul Bazili Mihaly

Conducerea Uzinei Electrice a început pregătirile pentru a trece de la frecvența curentului electric de 42 Hz la frecvența standard  de 50 Hz și la tensiunea de 380/220 V.  În 1938 are loc înlocuirea grupurilor electrogene vechi cu două grupuri turbogeneratoare moderne de tip Lang de 2x3000 CP, cu posibilitatea modificării ulterioare a frecvenţei la 50 Hz. Cele două grupuri au funcționat ireproșabil până în anul 1971. În această perioadă, între 1922 și 1938, directorul Uzinei Electrice a fost Bazili Mihaly, iar între anii 1938 și 1940, Dumitru Timotin.

 

Între anii 1940-1948

Această perioadă a fost plină de evenimente deosebite în viața Uzinei Electrice. În urma Dictatului de la Viena în septembrie 1940 Oradea trece sub jurisdicţie maghiară. Tot în acel an, Uzina Electrică se militarizează. Deși situația economico-financiară a Uzinei Electrice a fost destul de dificilă, totuşi au reușit o modernizare importantă. Astfel, au achiziționat de la Firma Ervill, din Budapesta, un tablou de comandă modern, care, în proporție de 75%, a fost montat. Între anii 1940 -1944, directorul Uzinei Electrice a fost Bazili Mihaly, iar inginerul șef Andrassy Iuliu. În luna septembrie a anului 1944, din cauza apropierii frontului, o parte a angajaților a fost evacuată. În această situaţie, fostul director Belanyi Imre  se oferă voluntar pentru a ajuta menținerea în funcțiune a Uzinei. Din păcate, după o noapte de muncă, la plecare, a fost lovit de un proiectil chiar la ieșirea din Uzină, care i-a produs moartea. După eliberarea orașului, în 12 octombrie 1944, conducerea Uzinei a fost preluată de către un comitet muncitoresc, condus de primarul Vanyai Carol. La mijlocul anului 1945, la conducerea Uzinei a fost Dumitru Timotin ca director și Andrassy Iuliu ca inginer şef. Între anii 1945 și 1948 cea mai mare problemă a constuit-o lipsa de combustibil, care s-a soluționat numai cu eforturi deosebite. O realizare deosebită pentru industria energetică locală a avut loc în anul 1948, când într-o clădire părăsită, s-a reuşit înființarea unei fabrici de contoare electrice utile pentru măsurarea energiei vândute, cu o producţie de 5000 de contoare pe an. În anul 1948 are loc naționalizarea mijloacelor de producție. Uzina electrică rămâne în patrimoniul Întreprinderii Comunale.

 

Dezvoltări în perioada anilor 1948-1960

Vizita lui Gh. Gh. Dej, secretar general al PCR, preşedinte al Consiliului de Miniştri la şantierul Hidrocentralei Aştileu, lucrare importantă, pusă în funcţie în 1954

După naţionalizare are loc o cerere de energie electrică deosebit de mare. Pentru satisfacerea acestei creşteri, specialiștii Uzinei Electrice promovează construirea unei Hidrocentrale pe Crișul Repede. Astfel, în anul 1949, începe construirea Hidrocentralei Aştileu. Totodată, se construieşte o centrală Diesel în incinta Uzinei Electrice. În anul 1952, se pune în funcțiune linia aeriană de 35 kV între Oradea și Aștileu. Între anii 1954-1955, are loc trecerea sistemului local la frecvență standard de 50 Hz și tensiunea secundară de 380/220 V, iar în anul 1954 se pune în funcțiune Hidrocentrala Aștleu, cu o putere instalată de 3000 kW. Prin interconexiunea Hidrocentralei Aștileu cu centralele din Oradea, ia ființă un sistem energetic local cu o putere instalată de 15 MVA. Toate realizările în această perioadă demonstrează capacitatea intelectuală deosebită a specialiștilor Uzinei, de a lucra în perspectvă. Ministerul Energiei Electrice apreciază pozitiv calitatea personalului Uzinei Electrice și decide trecerea acesteia sub tutela Ministerului. Astfel, în 15 iunie 1953, Uzina Electrică Oradea devine Întreprinderea de Electricitate Oradea. Ca director este numit Szucs Francisc și inginer șef Andrassy Iuliu.

 

Sistemul energetic local Vaşcău-Băiţa

După terminarea Războiului Mondial, în anul 1948, se înfiinţează firma SOVROM-CVARȚIT, având sediul în orașul Ștei, din județul Bihor, pentru exploatarea  uraniului din județul Bihor. Pentru alimentarea cu energie electrică a acestei  zone, se înființează o unitate energetică separată, compusă din Centralele Electrice Avram Iancu, Gîrda,Vașcău, Băița, precum și stația de transformare Vașcău. În anul 1955 se construiește linia electrică aeriană 110 KV Gura Barză-Vașcău, care la început funcționa la 35 kV.

 

Racordarea la sistemul energetic naţional

În anul 1950 începe formarea treptată a sistemului electroenergetic național interconectat. În anul 1955 ia fiinţă Dispecerul Energetic Național. Pentru racordarea Regiunii Crișana la SEN s-a construit o linie electrică aeriană de 110 kV în lungime de 78 km între Vașcău și Oradea, care s-a pus sub tensiune, temporar la 35 kV la 30 decembrie 1960, iar trecerea la 110 kV a liniei a avut loc la data de 16 februarie 1961.

 

Perioada industrializării şi electrificarea satelor

După anul 1960, începe industrializarea intensă a regiunii și, totodată, electrificarea satelor. Apar mai multe zone industriale noi. Pentru asigurarea energiei, în 1961, se decide construirea unei termocentrale în zona de vest a orașului. Primul grup de 25 MW al acestei centrale se pune în funcțiune în aprilie 1966. În anul 1968 are loc reorganizarea teritorială a țării, dispar regiunile și apar județele istorice. Ca urmare, Întreprinderea Regională de Electricitate capătă denumirea de Întreprinderea Județeană Oradea. Tot în 1968, CET Oradea devine Întreprinderea Electrocentrale Oradea, puterea instalată ajungând la 205 MW. În continuare apar noi stații de transformare, iar în anul 1971 se pune în funcțiune stația de interconexiune Oradea Sud, cel mai mare nod energetic din judeţul Bihor, având iniţial tensiunea de 220 kV, iar în final de 400 kV.

Evenimente între anii 1973-1990

În 17 octombie 1973, apare prima criză a petrolului, punând într-o situație dificilă întregul sector energetic. Încep restricții şi limitări în furnizarea energiei electrice. În 10 mai 1977, are loc o avarie în sistemul electroenergetic national, care conduce la o pauză de curent de aproape 4-6 ore. Paguba produsă depășește 10 miliarde de dolari.

În anul 1981, Sistemul Electroenergetic se desprinde de sistemul interconectat al țărilor CAER din dorința de a demonstra capacitatea independenţei energetice a țării. Această manevră conduce la o instabilitate pronunțată a sistemului. Frecvența curentului scade la valori între 46-47 Hz, producând instabilități în procesele tehnologice ale consumatorilor și uzura prematură a instalațiilor.

În anul 1986, se pune în funcțiune primul sistem SCADA (Monitorizare Control şi Achiziţionare de Date). În anul 1988, se pune în funcțiune o centrală nouă în Oradea, denumită CET-2 și  apar mai multe hidrocentrale pe Crișul Repede. Din lipsă de combustibil și surse hidro, aportul acestor surse la stabilitatea sistemului este nesemnificativ. În această perioadă se remarcă, ca și conducători, Traian Copil, Dan Carțiș, Sorin Ungur și Tiberiu Sîrbu.

 

Evenimente după 1989 până în prezent

În decembrie 1989, se sistează restricțiile în furnizarea energiei eleectrice, iar în martie 1990, SEN se interconectează cu Sistemul Electroenergetic European. În urma trecerii la economia de piață, au loc schimbări profunde în economia țării. Consumul de energie electrică scade, iar consumatorii se restructurează. Mai multe termocentrale devin nerentabile și poluante, ele se retrag din exploatare. Așa s-a retras și CET-1. Altele, ca CET-2, se casează. Au loc schimbări în industria de extracție a cărbunelui, lucru care conduce la reducerea puterii disponibile a termocentralelor. Deși au apărut centrale noi cu surse regenerabile, sistemul românesc este nevoit să recurgă la importul de energie electrică. În 8 ianuarie 2021, a avut loc o avarie în partea de sud-est a sistemului Energetic European care a afectat mai multe județe şi din nord-vestul României, producând variații de tensiune și chiar pauze de curent. Acest eveniment a demonstrat vulnerabilitatea sistemului Energetic Românesc. În cadrul Întreprinderilor de Rețele Electrice din ţară au avut loc mai multe reorganizări, comasări și privatizări. Acest fenomen este cunoscut și la Oradea. Din punct de vedere al exploatării instalațiilor, are loc un proces de extindere a automatizării, telecomenzii, de teletransmitere a informațiilor asupra stării instalațiilor electrice. Acum, în județul Bihor, există, ca unitate care asigură furnizarea energiei electrice consumatorilor, SDEE Transilvania Nord, Sucursala Oradea, pe care o putem considera succesoarea Uzinei Electrice, înființată în 1903. Noi, energeticienii de azi, ne gândim cu respect la colegii noștri din trecut, care, de-a lungul celor 120 de ani de existenţă a Uzinei Electrice, au stat tot timpul la datorie. De asemenea, au promovat cu curaj progresul tehnic în exploatarea instalațiilor de transport și distribuție. Suntem convinși că şi noua generație de energeticieni, va lucra în interesul consumatorilor, în spiritul bunelor tradiţii ale Uzinei Electrice, care anul acesta împlineşte vârsta de 120 de ani.

 

Ing. Makai Zoltan, ing. Ban Ladislau

Bibliografie: Makai Zoltan, „Fragmente din istoria industrializării, județul Bihor”; Victor Bolcaș: „Monografia FREOradea 1903-1993”.