Alegerile parlamentare din România lui 1946 au fost convocate pe 19 noiembrie în Regatul Român şi au marcat momentul cel mai hotărâtor spre destabilizarea monarhiei constituţionale şi instaurarea regimului comunist în 1947.

În urmă cu mai bine de o jumătate de secol, pentru eliberarea pământului strămoşesc, mii de fii ai neamului românesc, ostaşi ai glorioasei Armate Române, fii de ţărani, muncitori sau intelectuali au luptat cu eroism, demnitate şi respect pentru a salva de sub ocupaţia nedreaptă a duşmanilor fiecare metru pătrat de glie. Despre luptele crâncene şi despre eroismul ostaşilor români ne-a povestit veteranul de război Gavril Puşcaş, un infanterist bihorean, care a luptat cu demnitate şi curaj până la nimicirea totală a inamicului.

După evenimentele din decembrie 1989, retragerea trupelor sovietice din România a fost tratată incomplet ori denaturat de către pseudoistorici români şi analişti apăruţi ca ciupercile după ploaie. Majoritatea materialele publicate până în prezent tratează problema de pe poziţiile celor aflaţi la putere (s-ar putea să greşesc, nu pot fi la curent cu totul). Cel mai des a fost acreditată ideea că „Hruşciov şi-a retras trupele din România îmbătat şi păcălit de Dej". Ceea ce este un basm!

Şi astfel, CSS şi-a creat subunităţi şi unităţi care puteau interveni rapid în orice punct al teritoriului naţional, în special în zone greu accesibile, cu o mare putere de izbire. Odată desantaţi, aceşti militari erau profesionişti în depistarea, urmărirea şi adoptarea procedeelor de luptă pentru capturarea sau nimicirea comando-urilor străine (inamice). Existenţa acestor trupe era impusă de regulile nescrise şi cerinţele războiului modern, în care, în special în adâncimea strategică, acţiunile de luptă se duc de către subunităţi de profesionişti, luptători desăvârşiţi, cu o mare mobilitate şi putere de izbire. Indiferent de orânduirea socială, indiferent de partidele aflate la guvernare, acel stat care-şi desfiinţează aceste trupe comite o crimă naţională. Desigur, în condiţiile actuale, când guvernanţii şi politicienii noştri afirmă că „România nu are duşmani" şi se iluzionează cu „umbrela" NATO, şi la „indicaţiile" (a se citi ordinele) occidentalilor, aceste trupe, ca de altfel alte trupe de elită (vânătorii de munte, trupele de cercetare-diversiune), au fost desfiinţate.

Episcopul greco-catolic Inochentie Micu -Klein(1692-1768) este cunoscut în ultima jumătate de veac doar ca ,, întemeietorul programului luptelor politice şi naţionale ale românilor din Transilvania pentru dobândirea de drepturi şi libertăţi". Puţini ştiu că Inochentie Micu -Klein, înzestrat cu o rară inteligenţă, a fost călugăr în Ordinul Sf.Vasile cel Mare şi preot greco-catolic, la 34 de ani, Episcop, a fost ziditorul Blajului, centru şi cetate de credinţă şi cultură al românilor greco-catolici, numit şi ,,Mica Romă", în care s-a deschis prima şcoală în limba română, citadelă de spiritualitate şi cultură cu rol de neegalat în viaţa poporului nostru, a fost iniţiatorul Scolii Ardelene, un om al datoriei-Un Apostol.