Cea mai pertinentă recunoaştere a prestigiului, a poziţiei de înalt profesionalism dobândită de SSI vine de la serviciile de informaţii ale altor state. Fiecare dintre acestea căuta să-i obţină sprijinul şi colaborarea.

Împlinirea a nouă decenii de la actul istoric al Unirii Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului - la 1 Decembrie 1918 - cu România constituie un prilej potrivit pentru a releva importanţa principiului autodeterminării naţionale şi, mai ales, modalităţile în care românii de pe ambele versante ale Carpaţilor au uzat de acesta, pe parcursul întregului an 1918, care reprezintă spaţiul temporal în care ei şi-au împlinit idealul unităţii naţionale, forţa motrice a istoriei noastre moderne şi temelia celei contemporane.

Alegerile parlamentare din România lui 1946 au fost convocate pe 19 noiembrie în Regatul Român şi au marcat momentul cel mai hotărâtor spre destabilizarea monarhiei constituţionale şi instaurarea regimului comunist în 1947.

În urmă cu mai bine de o jumătate de secol, pentru eliberarea pământului strămoşesc, mii de fii ai neamului românesc, ostaşi ai glorioasei Armate Române, fii de ţărani, muncitori sau intelectuali au luptat cu eroism, demnitate şi respect pentru a salva de sub ocupaţia nedreaptă a duşmanilor fiecare metru pătrat de glie. Despre luptele crâncene şi despre eroismul ostaşilor români ne-a povestit veteranul de război Gavril Puşcaş, un infanterist bihorean, care a luptat cu demnitate şi curaj până la nimicirea totală a inamicului.

După evenimentele din decembrie 1989, retragerea trupelor sovietice din România a fost tratată incomplet ori denaturat de către pseudoistorici români şi analişti apăruţi ca ciupercile după ploaie. Majoritatea materialele publicate până în prezent tratează problema de pe poziţiile celor aflaţi la putere (s-ar putea să greşesc, nu pot fi la curent cu totul). Cel mai des a fost acreditată ideea că „Hruşciov şi-a retras trupele din România îmbătat şi păcălit de Dej". Ceea ce este un basm!