Ceea ce este mai neplăcut şi frustrant într-o excursie este graba cu care părăseşti un "obiectiv turistic" - chiar dacă acesta este chiar Basilica Sfântul Petru! - de dragul încadrării în "program". Dar cum să te desparţi de locul unde parcă te simţi în centrul lumii, deşi Statul Vatican cuprinde doar în jur de 800 de cetăţeni cu paşapoarte speciale, dintre care cel cu numărul 1 aparţine însuşi Papei?

Comuna Sânnicolau Român a fost desfiinţată prin reorganizarea administrativ-teritorială a ţării din anul 1967. Toate cele trei localităţi componente, Sânnicolau Român, Berechiu şi Roit, au fost transferate la o altă comună, efectul văzându-se cu fiecare an ce trecea, printr-o tot mai accentuată degradare edilitară, prin pierderea identităţii obşteşti, prin anihilarea potenţialului comunal, a şansei şi posibilităţii rezolvării problemelor cetăţeneşti. Clădirile publice au devenit nişte imobile părăsite, iar spaţiile din jur, terenuri virane, năpădite de bălării. Într-o situaţie aproape identică se aflau şi căminele culturale, iar şcolile îşi păstrau prestigiul doar datorită menirii lor. An cu an, promoţie după promoţie, elevii din Sânnicolau, Berechiu şi Roit absolveau şcoala elementară, orientându-se spre alte zări. Dar descurajarea şi mâhnirea pentru impusa stare de izolare a celor trei sate, neîncrederea în rezolvarea problemelor la noul centru de comună apare cu atâta evidenţă prin refuzul a numeroşi cetăţeni din cele trei sate de a se adresa noilor autorităţi comunale, chiar şi numai o singură dată, în toţi aceşti 36 de ani, câţi au trecut de când s-a desfiinţat comuna lor.

Ce sentiment poate avea un scriitor român ortodox, şcolit la un liceu greco-catolic, cum este chiar cazul celui care scrie rândurile de faţă, în faţa marii Basilici a Sfântului Petru din Roma? Un sentiment benefic şi inspirat de graţia divină, precum că diferendele dintre ortodocşii şi greco-catolicii din Transilvania trebuie să se rezolve în spiritul dragostei frăţeşti sincere şi altruiste, dincolo de orice tendinţă păguboasă de a se considera mai presus, fie din partea unora, fie din partea altora. Cred că viaţa noastră e atât de nemeritat de scurtă şi avem atâtea probleme încât cu greu mai poţi găsi un mic răstimp în care să cauţi să-ţi salvezi sufletul.

Situată în sud-estul judeţului, pe cursul râului Crişul Pietros, comuna Bunteşti, în suprafaţă de 7.386 ha este alcătuită din nouă sate: Bunteşti, Brădet, Dumbrăvani, Ferice, Leleşti, Poienii de Jos, Poienii de Sus, Săud, Stânceşti, şi numără 4.850 de locuitori. Dacă până prin ultimul deceniu al secolului trecut, ocupaţiile tradiţionale în comună au fost cultivarea pământului şi creşterea animalelor, accentuata dezvoltare industrială a zonei, prin apariţia puternicului grup de firme European Drinks, oferă acum, în special generaţiei tinere, posibilitatea unor noi locuri de muncă şi un ridicat standard de viaţă. Faptul este vizibil în prezent mai mult decât oricând, la nivelul fiecărui sat remarcându-se o nouă înfăţişare edilitară şi gospodărească. Este suficient să luăm aminte la aspectul caselor renovate sau nou construite, al rigolelor şi podeţelor betonate, dar şi la noua stare de curăţenie stradală, ai cărei "paznici" din faţa caselor şi de la intersecţia străzilor sunt pubelele şi containerele. Dar schimbările şi înnoirile la nivelul comunei Bunteşti sunt mult mai ample şi profunde, fie la nivelul infrastructurii, fie al instituţiilor care asigură evoluţia socială, culturală şi spirituală a celor nouă sate componente. Or cel care se constituie în garantul procesului evolutiv al comunităţii, în toate planurile şi aspectele esenţiale, este cel ales în funcţia de primar. În anii electorali 1996, 2000 şi 2004, cetăţenii comunei Bunteşti l-au ales în funcţia de primar pe dl SORIN IOAN DEGĂU.

Am ieşit de la Capela Sixtină mai repede decât am fi vrut noi, din cauza şuvoiului de omenire care se revărsa şi, apoi, ies mereu prin această cristelniţă magică de imagini despre facerea lumii şi Judecata de Apoi şi am ieşit, parcă, mai uşuraţi de păcate în Piaţa Sfântului Petru.

Vaticanul - cel mai mic stat suveran de pe glob având numai 40 de hectare - adăposteşte cea mai importantă colecţie arheologică a lumii şi cea mai mare concentraţie de capodopere şi documente care ilustrează mai mult de 3700 de ani de istorie a umanităţii întregi, de la tăbliţele cu scriere cuneiformă ale Babilonului şi până la piesele de artă modernă din zilele noastre. Din cele şase intrări la Vatican, doar trei sunt accesibile marelui public: Piaţa Sf. Petru, Arco delle Campane (la sud de Basilica Sf. Petru) şi intrarea la Muzeul Vaticanului pentru care a stat şi grupul nostru din Oradea la coadă.

Comuna Diosig, situată în nord-vestul judeţului, la 32 km de Oradea, are o suprafaţă de 9.344 ha, cu o populaţie de 7.100 locuitori, din care 45% -maghiari, 30% - români şi 25% - romi. Este considerată una dintre cele mai importante comune ale judeţului, chiar dacă e alcătuită doar din localităţile Diosig şi Ianca.