Miercuri, 15 februarie, cu începere de la ora 16.30 a avut loc o emoţionantă întâlnire a aluminiştilor la localul numit Cireşica din cartierul Rogerius, nu departe de strada cu nume semnificativ, strada Aluminei.

Localul Cireşica a fost ales şi parcă pentru a aduce tuturor aminte că cireaşa  de pe tortul industriei bihorene a fost uzina de alumină din Oradea, locul unde milenara piatră roşie de bauxită de la Dobreşti era preschimbată ca printr-o alchimie secretă în pulberea argintie a aluminei (oxidul de aluminiu), din care se prepară apoi prin electroliză aluminiul, supranumit la creearea sa  drept aurul alb, de o deosebită importanţă strategică. Grupul amorf de aluminişti de pe o reţea de socializare, mai mult sau mai puţin comunicativ s-a preschimbat în 15 februarie într-o realitate vie, frumoasă, palpabilă prin întrunirea unor foşti angajaţi ai uzinei de alumină din Oradea, devenită ulterior ALOR (muncitorii spuneau cu un umor care avea să devină tragic: uzina este a lor, nu a noastră!) şi Cemtrade.

Uzina orădeană a început să fie construită în toamna anului 1962 şi a constituit naşterea unei noi ramuri industriale, inexistente până atunci în România, iar primele şarje de alumină hidratată şi calcinată realizate după clasica tehnologie Bayer s-au obţinut în luna aprilie 1965, într-un entuziasm general, muncitorii punând mici cantităţi de pulbere argintie în cutii de chibrituri spre amintire: minunea aurului alb se înfăptuise la Oradea! În primul an s-a obţinut o cantitate de alumină de peste 30.000 tone, din care au fost exportate 3.225 tone. Capacitatea iniţială de producţie a fost de 120.000 tone pe an de alumină calcinată. În anul 1968 capacitatea de producţie a fost extinsă la 200.000 tone, iar în 1988 s-a creat secţia de alumină tabulară, uzina din Oradea fiind singura din Europa care producea acest tip de alumină specială care putea servi ca înveliş pentru navele cosmic spre a nu se aprinde la reintrarea în atmosfera pământului. Doar SUA mai producea o astfel de alumină specială! Când preşedintele României, Nicolae Ceauşescu, efectua vizite de lucru în Bihor, negreşit se ducea la Alumina şi la Înfrăţirea Oradea, care putea produce de la ace de cusut, la tancuri pentru apărarea ţării.

După evenimentele din decembrie 1989 a început decăderea şi de praful alb de alumină calcinată de pe turnurile înalte, confundată adesea de automobiliştii autohtoni ori străini cu un strat de zăpadă care nu se topeşte, s-a ales literalmente praful. Celebra uzină de aur alb s-a închis, după ce s-a ratat o privatizare cu japonezii de la Toyota prin inabilitatea şi lipsa de inspiraţie ori îndrăzneală din partea autorităţilor central şi locale, iar în aprilie 2000 Cemtrade SA a cumpărat la licitaţie uzina cu preţul de 200 miliarde lei. Compania şi-a schimbat apoi numele în Central European Aluminium Company, acţionarii fiind Sibirski Alumini şi Sibneft, ambele deţinute de miliardarul rus Oleg Deripaska. Apoi, uzina care a atras mulţi deţinători de cupoane din zona industrial care mai credeau în viitorul aluminei, a fost închisă în noiembrie 2006…

Uzina emblematică pentru Oradea şi Bihor s-a închis, dar peste ani s-au deschis spre nostalgică recuperare sufletele aluminiştilor, a unui colectiv admirabil sudat şi cu profesionişti de excepţie care au contribuit la deschiderea unei noi uzine de alumină la Tulcea.

La întrunirea aluminiştilor au participat doamna Carmen Ştefănoiu, fiica fostului director Constantin Ştefănoiu, părintele aluminei româneşti provenind dintr-un sat din Ţara Beiuşului, alături de Gheorghe Măduţa, director la IAMT şi Vladimir Oros, director la CPL Oradea, foştii directori de la Alumina, Cătălin Mariaş şi Francisc Erdei, inventatorul și inovatorul Mihai Urzică, avocat dr. Paşcu Balaci, fost consilier juridic la Alumina, doamnele Angela Tivadar, Mariana Bugariu, Ana Pele, Florica Fechete, Paul Maria, Lavinia Dramba, Cornelia Iancu, Maria Dejeu, Marika Silaghi, Ioana Pirtea, Adriana Martin, Elena Boneta, Augusta Pasca, Elena Chiriciu, Lenuţa Pop, Florica David, Lili Tamas, Maria Buda, Mariana Balaban, Ileana Bubui, Angela Codreanu, Lucia Dramba, Carmen Bârsan, Maria Butcă, Tranc Maria, Marilena Ionascu, Pirge Zorica, Gia Lucuţa, Mona Păsula, Edith Silaghi, Otilia Jugreştean, Jolan Toth precum şi domnii Şchiop Florin, Silviu Lucuţa, Cristian Trif, Vasile David, Vasile Racolţa, Aurel Selegean, Lazăr Corbu, Andrei Robu, Mihai Matica, Gheorghe Marincaş, Traian Talabur, Ioan Nica, Zoltan Farcaş, Petru Lupu, Ioan Teglaş, Nicolae Sărac, Ioan Onicău, Gavril Judeţ, Ioan Tau, Ioan Hulber, Gavril Burlea, Ioan Butcă, Silviu Lucuţa, Selagian Nicolae, Sandu Stegerean, Florin Şchiop, Emil Trif, David Totorean, David Vasile, Corbu Lazăr, Mihai Matica, Gheorghe Marincaş, Cristi Trif, Traian Talabur, Ioan Nica, Zoltan Farcas, Petru Teglas, Nicu Sărac, Ioan Onicău, Gavril Judeţ, Ioan Tau, Ioan Hulber, Gavril Burlea, Ioan Butca, Costel Vancea, Mihai Secară, Nicolae Linţu, Ioan Căruntu, George Bărsan, Ioan Jurjuţ, Iancu Grigoraş, Ovidiu Moza, Gavril Cuc, Dorin Lăzău, Maximilian Maliţa, Ioan Pitaru, Ioan Fărăgău, Radu Reblean, Ioan Totoreanu, Emil Trif, Liviu Pordea și alţii.

A luat cuvântul fostul director Cătălin Mariaş care a mulţumit participanţilor pentru numeroasa şi entuziasta lor prezenţă, a subliniat importanţa uzinei în peisajul industrial al Oradiei şi al ţării întregi, exprimând, totodată, regretul pentru tot ceea ce s-a întâmplat cu uzina orădeană şi sperând într-o revedere a foştilor colegi de muncă.

L-a urmat la cuvânt avocat dr. Balaci Paşcu, fost consilier juridic la Alumina, care a depănat amintiri despre fostul director Constantin Ştefănoiu care l-a angajat la uzină prin transfer de la Marghita şi care l-a trimis cu un inginer prin secţiile de producţie în vederea scrierii unui reportaj la revista Flacăra din Bucureşti. Reportajul a apărut cu enunţarea alfabetului Aluminei şi anume: A de la alumină, B de la bauxită, C de la concasare şi calcinare, D de la descompunere, E de la evaporare şi Fde la filtrare roşie şi albă, reportaj care a stârnit entuziasmul temutului, dar inimosului director de altădată. Totodată, dl. avocat a amintit cum muncitorii de la Alumina s-au opus deschis destituirii lui Ştefănoiu de către partid, hotărâre luată de sus, datorită  incidentului rămânerii fiului directorului în străinătate.

În continuare, vorbitorul a amintit cu nostalgie numele primului aluminist căruia i-a reuşit, prin instanţă, mărirea pensiei prin recunoaşterea grupei de muncă şi anume domnului Tuleu Teodor, urmat în scurtă vreme şi de alţi numeroşi colegi de la Alumina orădeană şi de pe platforma industrială. Fostul consilier juridic a mărturisit că s-a despărţit cu greu de oamenii de la Alumina când a îmbrăţişat cariera de jurnalist la revista Flacăra din Bucureşti şi apoi la cotidianul Crişana, după care a intrat în avocatură. A felicitat călduros pe organizatorii Varga Viorel şi Selegian Nicolae, care au reuşit să preschimbe simpla întrunire într-o manifestare cu un succes deosebit, în care oamenii şi-au descătuşat sufletele. 

Organizatorii vor anunţa viitoarea întâlnire a aluminiştilor pe reţelele de socializare.

Aluministul de serviciu