Printre mulți creștini care poartă numele Dumitru, trăiește, la o vârstă venerabilă, în satul Mărțihaz, din comuna Mădăras, și veteranul de război Dumitru Crișan, un localnic foarte cunoscut în zonă ca un om de mare omenie, bun simț și deosebit de respectuos.

Deconspirat fiind de către cineva din familie, „Baciu Crișan”, așa cum este cunoscut în satul în care trăiește încă din anul 1949, a fost surprins plăcut când am trecut pragul casei sale, iar în momentul prezentării, chipul său, pur și simplu, s-a luminat, deoarece fiind un cititor fidel al ziarului CRIȘANA, am fost considerat imediat prietenul lui. Sincer, cu cea mai mare responsabilitate pot să afirm - iar  cititorii cotidianului nostru cunosc acest aspect - am mai scris câteva articole despre persoane care au împlinit un secol de viață, dar de această dată am rămas foarte surprins de interlocutorul meu, Dumitru Crișan - care va împlini frumoasa vârstă de 100 de ani pe 24 decembrie 2022 - care a dat dovadă de o vitalitate incredibilă, de o agerime a minții formidabilă, dar mai ales de vasta lui cultură în nenumărate domenii. Vizita, care s-a dovedit a fi foarte inspirată, a fost făcută în preajma unei mari sărbători creștine, Sfântul Dumitru, Izvorâtorul de mir, sărbătorită atât în Biserica Ortodoxă cât și în Biserica Catolică. Dumitru Crișan a văzut lumina zilei la 24 decembrie 1922, în satul Ateaș, comuna Cefa, fiind fiul lui Gheorghe și Elena, mai având două surori. Absolvent a 7 clase, el a avut ca ocupație munca câmpului până în anul 1943 atunci când a fost încorporat în armată.

Rănit pe front

La Salonta a fost încorporat iar după 6 luni a fost luat pe front în fosta Cehoslovacie, și în Galiția, acum împărțită între Polonia și Ucraina. În anul 1944, într-o misiune în Polonia, a fost rănit pe front, mai multe schije pătrunzându-i în piept și față şi astfel fost transferat la spitalul din Gyula. Din acel moment viața lui a luat o turnură aparte pe care „Baciu Crișan” a descris-o cu o luciditate ieșită din comun: „Am făcut parte din Regimentul 13 infanterie, dar chiar dacă am fost comandant de grupă nu am iubit gradele și nici șefia. Am legat multe prietenii, printre care și cu Dumitru Făgărășan, din Bădăcin, și el fiind rănit pe front, ca și mine. La spitalul din Gyula am avut mari probleme din cauză că nu mi-au mai găsit nici ținuta militară cu care am fost internat și, mai grav, nici un act. Dar, în tot răul a fost un bine. Externat fiind, am primit haine civile și am pornit înpsre casă, iar pe drum, neavând acte, am spus o miniciună, nevinovată cred eu, că am fost la lucru la unguri și mă întorc acasă, granița fiind aproape. În acele zile confuze am reușit să ajung, după multe peripeții, din nou acasă. Pe tot drumul am avut o mare obsesie, să nu fiu luat prizonier așa cum a fost tatăl meu. El mi-a povestit că a fost luat în armată în anul 1910 şi a participat la Primul Război Mondial. A căzut prizonier în anul 1915, în Serbia şi, din cauză că sârbii nu aveau ce să le dea să mănânce l-au trimis la Marsilia, în Franța, unde a dus o viață foarte grea timp de trei ani, până la finalul războiului. Dar, iată, Bunul Dumnezeu m-a ajutat și văd că mă iubește dăruindu-mi atâtea zile”. Din păcate din cauza acelor acte lipsă „Baciu Crișan” nu a putut beneficia ulterior de pensie de veteran de război și nici de alte drepturi. „Eu mă rog și îi mulțumesc Bunului Dumnezeu pentru viața trăită”, este afirmația lui de zi cu zi.

În Mărțihaz din 1949

S-a stabilit în anul 1949 în satul Mărțihaz, unde a primit moștenire pământ din partea mamei. El s-a căsătorit cu aleasa inimii, Elena, având două fiice, pe Mărioara, născută la 13 mai 1950, și pe Viorica, născută la 15 noiembrie 1951. Din partea fiicei Mărioara, căsătorită cu Ioan, are două nepoate, Corina și Ramona, ambele având o afacere de familie. Acestea i-au dăruit două strănepoate, pe Roxana, medic rezident, și pe Mălina, elevă în clasa a XII-a, în Salonta. Din partea fiicei Viorica, căsătorită cu Paul, are doi nepoți, pe Sorin, jurnalist, și Lucian, director de producție la o companie multinațională, din partea căruia are doi strănepoți, pe Alisa și pe Ianis, ambii elevi.

Anticomunist convins

Fiind un om harnic, el a apreciat întotdeauna munca fiind de părere că fiecare trebuie să fie retribuit după ceea ce face, dar mai ales să fie apreciat pentru asta. Din păcate a avut mari probleme în perioada colectivizării, el fiind ultimul înscris, forțat după cum a afirmat, împotriva voinței lui, fapt care l-a urmărit toată viața, până după Revoluția din 1989. Dacă în anul 1952 a prins reforma monetară care i-a afectat foarte rău situația financiară, după revoluție, datorită hărniciei, rezultatele muncii lui sunt vizibile pe toate planurile, având o gospodărie bine pusă la punct. Curios din fire l-am întrebat dacă mai iese la munca câmpului și, incredibil, imediat s-a ridicat ieșind în grădină unde a făcut o demonstrație cu coasa. Sincer, toți cei prezenți au rămas uimiți.

Și-a așternut durerea

Un moment foarte trist din viața lui „Baciu Crișan” a avut loc pe 15 noiembrie 2015 când Elena, soția lui, a plecat la cele veșnice, părăsind această lume. „Baciu Crișan” și-a așternut durerea pentru fosta lui soție, cu care a conviețuit 66 de ani, prin câteva versuri scrise în acest an, intitulate simplu „Poezie”, pe care a și recitat-o.

Frunză verde iasomie/ Iaca am scris o poezie,/ O poezie îndurerată/ Care de lacrimi e udată./ Draga mea scumpă soție/ Ai plecat în veșnicie,/ Ai plecat pe timp frumos/ În prima ziuă din post./ Și-ai plecat cu rămas bun/ De la Mitrea tău cel bun,/ De la fiicele tale/ Ce te plâng cu mare jale./ De la gineri și nepoți/ Care te plâng și ei cu toți,/ De la casă, de la masă/ De la curtea cea frumoasă./ Unde ai muncit cu spor/ Ca să ai un viitor,/ Viitorul ți s-a dus în duminica cea mare/ De ziua fiicuței tale./ Și atunci, la ora zece/ În ziua de cinsprezece/ Ai plecat în veșnicie/ Ca să-mi cauţi loc și mie./ Lângă al tău trist mormânt/ Cu crucea bătută-n vânt,/ Iar primăvara când va fi soare/ O să sădiți câte o floare.

La Mulți Ani, Dumitru Crișan!

Azi, în zi de sărbătoare, Sfântul Dumitru, în familia lui „Baciu Crișan” va fi forfotă mare deoarece familia îl va sărbători așa cum se cuvine pe cel care le este tată, socru, bunic și străbunic, iar noi ne raliem acestei zile minunate dorindu-i din suflet cele mai alese urări însoțite de tradiționala urare „La Mulți Ani!, cu gândul că peste puțin timp, mai precis pe 24 decembrie 2022, ne vom revedea din nou când Dumitru Crișan va împlini venerabila vârstă de 100 de ani.