Marți, 10 ianuarie, la Muzeul Municipal Beiuș a avut loc vernisajul expoziției intitulate „Acasă... de strajă la Palat”, care aduce în fața publicului beiușean circa patruzeci de creații ale pictorului brașovean Horia Țigănuș.

La eveniment au participat câțiva artiști plastici locali și mai mulți iubitori de artă din urbe, printre care consilierul județean Petru Mlendea-Căluș, prozatorul Iosif Tocoian, medicul Sorin-Luigi Vesa, director medical la Spitalul Orășenesc Ștei sau bibliotecara Diana Naprodean. Despre conținutul expoziției a vorbit, în deschiderea evenimentului, amfitrionul acestuia, muzeograful Cristian-Remus Țoța: „Îl avem în mijlocul nostru pe Horia Țigănuș, de la Brașov, care este pentru prima dată în Bihor, iar noi suntem onorați că a ales Beiușul pentru această expoziție. În principiu, Muzeul Municipal din Beiuș este un muzeu etnografic, iar pictura lui se apropie, prin instantaneele pe care le surprinde, de motivele etnografice. În plus, pe lângă aceste motive etnografice, Horia «vine» la Beiuș împreună cu familia regală pentru că există câteva tablouri foarte frumoase care îi înfățișează pe membrii familiei regale. Este o onoare pentru noi să găzduim acest eveniment, mai ales că în urmă cu câțiva ani, în 2007, Regele Mihai a vizitat această clădire, una încărcată de memorie pentru că aici a locuit Ioan Ciordaș”. Plasticiana Angela Szabo, cea care l-a cunoscut pe Horia Țigănuș cu ocazia ediției de anul trecut a Taberei internaționale de creație de la Abrud, a explicat ce înseamnă „acasă” pentru confratele de la poalele Tâmpei: „El pictează, cu sufletul, acel «acasă». Horia, prin pictura lui, prin casele pe care le surprinde, prin toată atmosfera pe care o creează, scoțând casa tradițională dintr-un context pentru a o plasa în-altul, doar uitându-te la ele, îți dai seama cât de mult înseamnă «acasă» pentru Horia”. Cu ocazia unui interviu pe care ni l-a acordat după terminarea vernisajului, pictorul Horia Țigănuș a explicat de ce a ales Beiușul pentru expoziția „Acasă... de strajă la Palat” și care este semnificația acesteia: „Poate că se întreabă lumea de ce nu te duci la București și te duci la Beiuș. La Beiuș, sunt oameni care vor să privească artă, așa cum sunt și-n alte orașe mici. Noi nu vorbim aici de întinderea teritorială și de urbanism, noi vorbim de oamenii care intră într-o expoziție, ori experiența pe care o ai direct cu oamenii, indiferent unde, poate, cu atât mai mult unde nu se înghesuie lumea să facă vernisaje peste vernisaje, festivaluri și alte evenimente de acest gen, este foarte profundă, foarte puternică! Asocierea pe care o vedeți aici este făcută între portretele membrilor familiei regale - Regele Mihai, Regina Maria, Regina-mamă Elena, Carol I, Carol al II-lea, Ferdinand - și casele pe care le pictez, în general, și anume peisaje, cadre rurale, eliberate de zgomotul zilelor noastre, zgomotul acesta contemporan, vizual, sonor, de poluarea asta. I-am asociat pentru că tot timpul i-am văzut împreună, cumva păzindu-se unii pe alții. Ideea asta mi-a venit în Muzeul Satului, la București, care este gard în gard cu Palatul Elisabeta, locul unde Regele Mihai a fost obligat să abdice și, în fine, după Revoluție, când i-a fost îngăduit așa cum i-a fost îngăduit, s-a putut întoarce. Am fost cu copiii mei acolo, le-am povestit în repetate rânduri despre abdicarea regelui și am făcut-o dintre casele care străjuiau palatul. De aceea, expoziția se numește «Acasă... de strajă la Palat». Pictând câte o casă, nu prea vedeți personaje deloc, pentru că eu le «dezbrac» de încărcătura ultimului secol și-mi închipui - că astea sunt libertatea și darul artistului - cine a trăit acolo, cum a privit pe fereastră și cum s-o fi rugat în dreptul acesteia să-i vină copiii acasă și alte lucruri de acest gen. De aceea, casele mele nu prea au oameni pe lângă ele, nici semafoare, cum sunt acum pe toate străzile și arată mai degrabă ca acum o sută de ani. Și-i mai îndemn pe oameni: dăruiți-vă acel timp pe care îl veți găsi între ramele acestea, timpul pe care l-am pus eu acolo, dăruiți-vi-l vouă!”