Cu prilejul Înălțării la Ceruri a Fiului lui Dumnezeu, Isus Cristos, dar și a Zilei Eroilor Neamului, ne reamintim cu smerenie și onoare de înaintașii noștri care au făurit poporul român și au apărat cu prețul vieții lor frontierele patriei noastre în vremurile de mari încercări și restriștii prin care a trecut poporul român.

Și în Sânlazăr au fost pomeniți eroii și martirii satului la care au depus coroane urmașii acestora și primarul comunei Chișlaz, domnul George Bezi din partea primăriei. După liturghia ținută în biserica greco-catolică preotul Adrian S. Cioară s-a deplasat cu toți enoriașii la cimitirul satului unde sunt ridicate monumentele eroilor satului.

Ceremonia a început cu intonarea Imnului Național al României care a creat un sentiment de emoție și înălțare în inimile celor prezenți. S-a ținut parastasul de pomenire și de reculegere în semn de recunoștință veșnică a eroilor căzuți în Primul și al doilea Război Mondial, în număr de 31 eroi ai satului. Monumentul îi consfințește și pe prizonierii de război care au scăpat din lagărele de muncă din ținuturile siberiene și care au purtat rănile și suferința lor pentru tot restul vieții. Nu au fost uitați nici evreii deportați în lagărele de exterminare și nici cei duși în Bărăganul suferințelor și torturilor prin înfometare și muncă până la epuizare. Sânlăzărenii mai destoinici au fost duși la închisoare, iar unii, nefericiți, nu s-au mai întors acasă niciodată la familiile lor, oare unde la zac osemintele? Este un mister total. Pe primul monument sunt încrustate în marmura rece următoarele versuri:

“Ce sântă e jerfa pe altarul de țară

Onoare, mândrie nutrim pentru voi,

O ploaie de gloanțe hotărât-au să piară

Acei mai viteji sânlăzăreni dintre noi.”

Pe al doilea Monument versurile spun totul:

„De-alungul prin sat cu baioneta în spate

Înfiptă de acei mai feroce călăi,

Este împușcat, în ocol se va zbate

În fața soției și a copilașilor săi.”

Versurile mai sus menționate au fost scrise de poetul satului, Aurel Horgoș, azi, orădean. Aceasta a fost trista poveste a martirului Florian Popovici care asigura ordinea în sat, au venit ca din neant doi bulșevici și l-au plimbat prin tot satul cu baioneta în spate apoi cu patru gloanțe l-au răpus în curtea lui față de soție și cei patru copilași ai săi. Nepoții direcți ai martirului și azi depun mărturi a ceea ce-a fost, ei sunt: Veturia în vârstă de 100 ani, Gavril 96 ani, Alexasndru, 94 ani, și Lenuța, 86 ani, restul au trecut la Domnul fie-le țărâna ușoară.

În cuvântul său părintele Adrian nu i-a uitat nici pe aceia care au inițiat și contribuit la ridicarea celor două monumente aceștia sunt: Viorel Horgoș, Grațian Ioan Horgoș, Gavril Horgoș, Aurel Horgoș, domnul Ioan Mang și alți binevoitori sânlăzăreni și nu numai. Dintr-un sat mic au fost la Alba Iulia  un număr de cinci persoane consfințind Actul Marii Uniri de la 1 decembrie 1918, aceștia au fost: Grațian Crăciun Horgoș, Mihai Horgoș, Petru Gal, Paul Galchiș și preotul Gavril Lazăr sufletul delegației.

La sfârșitul ceremoniei s-a oferit o agapă participanților, ocazie în care s-au depănat amintiri dureroase despre vremurile de mult apuse dar de neuitat și nu numai.

Aurel Horgoș