Cetățean de Onoare al comunei bistrițene Telciu (din 2012) și al orașului Ștei (2017), poetul și dramaturgul Pașcu Balaci a fost distins cu același titlu și de beiușeni, inițiativa primarului Gabriel Popa fiind aprobată de Consiliul Local în cadrul ședinței din 21 decembrie.

 

Născut la 8 mai 1956, în satul Sebiș (comuna Drăgănești), Pașcu Balaci urmează studiile medii la renumitul liceu beiușean „Samuil Vulcan”, în revista căruia – intitulată „Pagini de ucenicie” – debutează cu poezii. Între 1977 și 1981, Pașcu Balaci a urmat cursurile Facultății de Drept a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, perioadă în care debutează pe scena Casei de Cultură a Studenților cu piesa „O boală care nu se vindecă decât aici” (1978), piesă pentru care este distins cu Premiul special al revistei „Napoca Universitară”.

În plan profesional, a activat ca jurist la Marghita și Oradea, apoi ca publicist și avocat în urbea de pe Crișul Repede. În paralel cu activitatea profesională și munca de creație, Pașcu Balaci își desăvârșește și cursul academic, acesta obținând titlul de doctor la Facultatea de Istorie-Filosofie a Universității Babeș-Bolyai, cu teza „Arbitraj internațional asupra problemelor litigioase din sud-estul Europei. Provincia Kosovo” (2012).

În domeniul jurnalisticii, s-a remarcat la „Flacăra” (1989-1991) și „Crișana” (1992-1996). Și-a dovedit, totodată, calitățile manageriale în domeniul cultural, numărându-se printre întemeietorii Cenaclului literar „Barbu Ștefănescu Delavrancea” al Baroului Bihor, al cărui președinte este începând din 1998.

Debutul ca publicist se înregistrează în prestigioasa revistă „Flacăra” din București, cu un reportaj despre marele târg de joia din Beiuș, material care a văzut lumina tiparului în 1985. Cât privește debutul pe scena unui teatru profesionist, acesta se petrece în decembrie 2001, la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din lași, cu comedia „Banii n-au miros”, care va fi apoi difuzată și de Teatrul Național Radiofonic din București.

A publicat poezie în revistele „Familia”, „Steaua”, „Tribuna”, „Viața românească”, „Orizont”, „Luceafărul”, „Flacăra”, „Poesis”, „Caietele Oradiei” sau „Lumea românească”, precum și reportaje în „Familia”, „Flacăra”, „Tribuna”, „Crișana”, „Crișana Plus”, „Al cincilea anotimp”, „Expres”, „Luceafărul de dimineață”.

Pașcu Balaci este cunoscut publicului cu mai multe volume de poezie sau teatru, cum ar fi: „50 de sonete” (1994), „Muntele osândiților”, teatru (1995), „Când îngerul aduce cheia”, sonete (1998), „Sonetele către lisus” (2000 și 2002), „Cruciada”, teatru (2004), „Penelopa se mărită”, teatru (2008) sau „Regina și Martirii” (2014).

Talentatul dramaturg bihorean Pașcu Balaci este o prezență remarcabilă pe scenele teatrelor românești, câteva repere ale reprezentării sale în domeniul teatral fiind „Victima și călăul” (Teatrul de Stat Oradea, 2008, regia Adrian Moraru, și Teatrul de Nord, Satu Mare, 2011) sau „Penelopa se mărită” (Teatrul pentru copii și tineret Cernavodă, 2008, regia Victor Ignat, artist emerit al Republicii Moldova).

Îndelungata și rodnica activitate creatoare i-a adus o binemeritată recunoaștere comunitară, aceasta concretizându-se în numeroase distincții, dintre care am reținut: Diploma de excelență pentru creații literare remarcabile, acordată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național (2010), Diploma și Medalia „Emanuil Gojdu” pentru calitatea de luptător al cauzei recuperării patrimoniului Fundației Gojdu, acordate de Baroul Bihor, Comitetul „Pro Gojdu" Oradea, Asociația română pentru Ex Libris (2008), Diploma pentru cea mai bună piesă („Banii n-au miros”), acordată de Uniunea Scriitorilor din România, Consiliul Județean Prahova, Radio România Cultural (2004) sau Marele Premiu la Festivalul Internațional de poezie „Lucian Blaga”, Lancrăm (2017).

În cazul poetului și dramaturgului Pașcu Balaci este de remarcat faptul că fiecare titlu de cetățean de onoare a venit ca urmare a aplecării acestuia asupra trecutului și specificului așezării sau zonei respective, transpunându-le în beletristică. Pașcu Balaci este Cetățean de Onoare al comunei Telciu (județul Bistrița-Năsăud) pentru piesa istorică „Fluierul de oțel”,  al cărei erou este Tănase Todoran, tras pe roată la 21 noiembrie 1763, pe platoul Mocirla, de lângă Salva, unde, la 10 mai 1763, ținuse o cuvântare de protest pentru nerespectarea dreptului românilor de înscriere în batalioanele grănicerești înființate de împărăteasa Maria Tereza. Despre Ștei și șteieni, cea de-a doua comunitate care i-a decernat titlul de Cetățean de Onoare, Pașcu Balaci a scris mai multe lucrări: „Scrisorile secrete ale tovarășului Ivan din Ștei către iubita sa din Moscova” (roman epistolar), „Cartea de uraniu” (sonete) și „Zborul clandestin al unui rus îndrăgostit de la Ștei la Moscova și retur” (sonete).

La fel stau lucrurile și în cazul Beiușului, autorul enumerând câteva „cărți publicate și care se referă expres la Țara Beiușului”: „50 de sonete”, „Poeme”, „Epistole din Sebiș”, „Cartea de uraniu”, „Martirii Beiușului și Unirea cea mare”, „Regina și Martirii”, „De la Beiuș la Bruxelles”, „Majestatea Sa Regele Mihai I al României și Țara Beiușului”, precum și piesa istorică „Avram Iancu”, având ca personaje pe Avram Iancu și pe Ioan Dragoș, deputat de Beiuș în anul 1848.

Pașcu Balaci rămâne un poet prolific, volumul „Vechiul Testament relevat prin 300 de sonete” apărând chiar în acest an la prestigioasa editură clujeană Școala Ardeleană, bucurându-se, totodată, de o remarcabilă primire la Târgul de carte Gaudeamus de la București.