De sâmbătă (1 aprilie 2023), îndrăgitul interpret al melosului bănățean, Tiberiu Ceia, își doarme somnul de veci alături de sufletul lui pereche, soția Anca, în Cimitirul Eroilor din Timișoara. Ea a fost reazemul vieții lui, balanța căsniciei de peste o jumătate de veac, iubirea lui încă din anii studenției. De când ea a trecut la cele veșnice, în urmă cu aproape patru ani, răpusă de o suferință necruțătoare, Tiberiu Ceia s-a prăbușit lăuntric. Familia fusese pentru el oaza sa de echilibru și liniște, de iubire, bucurie și fericire.

Se socotea „pui de bihorean”, cum spune și-n cântec, mama sa, Solomia Anica Moț, o femeie de o frumusețe aparte, cu un glas ales, fiind născută în Zăvoieni (Petrileni), în coasta Șteiului. De tânără a luat calea Banatului, în căutarea unui rost în viață. În 1933 s-a căsătorit cu Aurel Ceia, jurist, funcționar la Primăria din Timișoara, descins aici tocmai din Oravița, formând o familie care știa să se bucure de viață.

Tatăl l-ar fi vrut jurist, pentru a-i continua cariera în branșă. Tânărul Ceia a ales însă Facultatea de Filologie (1962-1967), la Universitatea din Timișoara, după ce înainte urmase Școala Tehnică Financiară de doi ani.

După 12 ani de activitate didactică s-a dedicat doar cântecului popular. A început să cânte încă din copilărie. De la tatăl său, care cânta superb, plecat în veșnicie la doar 54 de ani, învățase între altele romanța Cruce alba de mesteacăn. Tiberiu Ceia datase certificatul său de naștere ca artist pe 21 mai 1967, când câștigase celebra emisiune - concurs a vremii Dialog la distanță, în confruntarea Timișoara - Iași. De atunci și-a trait viața în luminile scenei, bucurând generații întregi de ascultători cu glasul său cald, sensibil, de tenor.

Nu avea studii muzicale, dar avea har. Cucerea publicul cu vocea sa frumos timbrată. Impresiona prin simplitate și eleganță, prin rafinamentul portului pe care-l îmbrăca. Era un interpret școlit. Ținea nu doar la autenticitatea veșmântului sonor, ci și la frumusețea și profunzimea textului, ca un cunoscător al liricii populare.

A fost pe rând profesor și director de școală, director de ansamblu profesionist („Banatul” din Timișoara), redactor șef și director la Studioul TVR Timișoara, realizator de emisiuni (La izvoare, Cântecul de acasă).

Încă din copilărie, vraja cântecului difuzat pe undele radioului public - Maria Tănase, Ioana Radu, Mia Braia, Maria Lătărețu, Ion Luican, Rodica Bujor și alții - s-a cuibărit în sufletul său. Le-a idolatrizat pe Ioana Radu și Lucreția Ciobanu. A făcut parte dintr-o generație cu nume mari: Sofia Vicoveanca, Ion Dolănescu (cu care a realizat duete memorabile!), Irina Loghin, Benone Sinulescu, Maria Ciobanu, Florica Bradu, Achim Nica, Nicolae Sabău (ambii mai vârstnici cu un deceniu), Ana Pacatiuș, Florica Ungur, Viorica Flintașu, Gheorghe Roșoga, Angelica Stoican, Petrică Moise, Angela Buciu, Nicoleta Voica, Gheorghe Turda, Florica Zaha, Florentin Iosif, Mariana Drăghicescu, cântecele interpretate în duet cu această inconfundabilă voce a Banatului de munte bucurându-se de un deosebit succes.

A dus cântecul de acasă în largul lumii, din Franța, Germania, Spania, Italia, Grecia, până în Cuba, Canada, Statele Unite, Australia etc.

Tiberiu Ceia avea cultul prieteniei sincere, dezinteresate. Mi-a fost oaspete ales la Beiuș, tăifăsuind de-ale vieții ori de câte ori timpul ne îngăduia. Eram director de bancă la Beiuș când i s-a prăpădit mama, pe care o venera. A fost atât de copleșit de pierdere încât, prietenește, mi-am asumat organizarea cu toate cele de cuviință a înmormântării ei la Petrileni. S-a bucurat nespus când, în 2020, l-am grăit pentru a-l include în volumul Oameni de seamă ai Țării Beiușului (apărut în 2021), socotind gestul un dar de suflet pentru cei 80 de ani pe care-i împlinise. Ca o coincidență, la 70 de ani ai săi, l-am cuprins cu o sugestivă prezentare în cartea Cântecul de după cântec (2010), din proiectul editorial Crișana tradițională.

A înregistrat peste 150 de cântece, dintre care nu puține au devenit veritabile șlagăre:

Frumoasă vecina noastră (cântată cu alte versuri de părinții săi), Din copită murgul bate, Tot așa mă bate gândul, Cine scârțâie fântâna etc.

Sâmbătă, în cimitirul din Calea Lipovei, pe o vreme ploioasă, a cules ultimele aplauze. La slujba de înmormântare, Înaltpreasfinția Sa Ioan Selejan, mitropolitul Banatului, evocând personalitatea emblematicului interpret care „a cântat cu sufletul”, „niciodată pe portativul roșu, ci doar pe cel al dulcelui grai bănățean”, n-a putut să-și stăpânească lacrimile, afirmând, vădit emoționat, că pentru Tiberiu Ceia, la plecarea în lumea fără de dor, „plâng astăzi și norii Banatului”.

Pentru Tiberiu Ceia (16.07.1940 - 29.03.2023) cântecul popular a fost patimă și destin, împlinire și bucurie, o sărbătoare a sufletului. Să ne amintim mereu de el ca de o sărbătoare a cântecului, ca de un om care se fălea cu obârșia sa pe jumătate bihoreană.

Ioan DEGĂU