Marţi, la Centrul Etnografic, elevi şi localnici au marcat 160 de ani de la naşterea celebrului arhitect Jakab Dezső, născut la Vadu Crişului. Împreună cu Komor Marcell, cei doi au proiectat la Oradea, printre altele, Palatul Vulturul Negru, Casa Adorján I, Casa Adorján II, Palatul Stern, Camera de Comerţ şi Industrie.

 

Komor Marcell şi Jakab Dezső, doi dintre cei mai importanţi arhitecţi de la începutul secolului al XX-lea, sunt reprezentanţi ai arhitecturii secession (caracteristic stilului Secession este decorarea bogată a clădirilor. Se folosesc motive decorative vegetale, zoomorfe și antropomorfe. Pe unele clădiri apar plăci de ceramică glazurată). Ei au preluat şi au folosit cel mai fidel limbajul stilistic al maestrului lor, arh. Lechner Ödön.

Jakab Dezső s-a născut la Vadu Crișului în data 4 noiembrie 1864, într-o familie de evrei, şi a decedat la Budapesta, în 5 august 1932. Marţi dimineaţa, la centrul etnografic din Vadu Crişului, cei prezenţi la comemorarea arhitectului au fost salutaţi de către ing. Ioan Hasas, preşedintele Asociaţiei Pro Rev Vadu Crişului. A urmat apoi o prezentare scurtă a vieţii şi a activităţii marelui arhitect născut la Vadu Crişului. Din materialul prezentat de către prof. Somogyi Abigél am aflat că Jakab a făcut studiile la Vadu Crişului şi Oradea, iar în 1893 a obținut diploma la Universitatea Tehnică din Budapesta. A mai studiat în Italia, Germania, Franța, Anglia, Olanda, Belgia. La începutul carierei lucrează la mai multe birouri și dobândeşte experiență în practică. La început, lucrează la Imre Francsek, împreună cu Komor Marcell, mai apoi lucrează în biroul lui Korb și în biroul lui Pecz. Lucrează pentru o perioadă scurtă de timp şi la Lechner Ödön. 

În 1897 începe să lucreze cu Komor Marcell şi în 1899 deschid o firmă împreună. Această colaborare durează până în 1918.

Cele mai cunoscute opere ale arhitecţilor, pe teritoriul României, sunt: Primăria din Târgu Mureş (proiectul în 1905, 1907-1909), Palatul Culturii din Târgu Mureş (1911-1913); Banca de Scont din Timişoara (1906-1908), Teatrul din Deva (1910, distrus). Pe lângă Vulturul Negru, cei doi arhitecţi au mai realizat la Oradea Casa Adorján I (1903), Casa Adorján II (1904-1905), Palatul Stern (1904-1905), Camera de Comerţ şi Industrie (1906-1907). A participat la concursurile de sculptură (monumente memoriale, Mausoleul Kossuth la Budapesta, 1902 proiect realizat împreună cu Komor Marcell şi Vedres Mark; proiectul sculpturii Kossuth în 1908, împreună cu Komor Marcell şi Kallós Ede).

A publicat articole cu titlul „Orașe Grădină din Anglia”, „Despre arhitectura contemporană modernă”, „Spațiu și formă”, „Lechner Ödön”. El primește pentru munca lui medalia de aur şi argint de la Institutul Maghiar de Ingineri şi Arhitecți, unde a ținut numeroase discursuri despre munca sa.

Cea mai reprezentativă şi mai cunoscută clădire pentru secessionul orădean este Palatul Vulturul Negru, amplasat în Piaţa Unirii, în centrul oraşului, dominând spaţiul urban din vecinătatea Crişului Repede.

În anul 1903 Primăria a hotărât să lanseze un concurs de proiecte pentru reconstruirea Hotelului Vulturul. Proiectele pentru concurs trebuiau depuse până la data de 30 septembrie 1905. După această perioadă, în 14 zile proiectele urmau să fie analizate. Au fost depuse 13 proiecte, din care trei au fost premiate: premiul I, de 1.600 de coroane, a fost câştigat de proiectul cu nume de cod „Şampanie”, al lui Komor Marcell şi Jakab Dezső. În 19 noiembrie 1906 a început demolarea vechii clădiri, iar lucrările la fundaţie au început în martie 1907. În 6 aprilie1907 a început ridicarea clădirii. Tot în martie 1907 s-a hotărât ca Sztarill Ferenc să fie antreprenorul clădirii. În noiembrie 1907 construcţia era deja acoperită. Recepţia clădirii a fost realizată la 16 noiembrie 1908, construcţia fiind terminată în decembrie 1908.

Cei prezenti la eveniment au fost salutaţi şi de către prof. Maier Zoltan, directorul adjunct al Colegiului Tehnic Vadu Crişului. La sfârşitul comemorării, cei prezenţi au depus coroane de flori la placa comemorativă din marmură a arhitectului.

I.H.