În cursul săptămânii trecute, o casă de licitaţie a scos spre vânzare un album fotografic având denumirea „Vadu lui Carol al II-lea”, care s-a realizat în luna iulie 1930, după o vizită neaşteptată a viitorului rege în satul de pe valea Crişului Repede.

 

Anul 1930 a adus un eveniment care și-a pus amprenta emoțională pentru multă vreme asupra localității Vadu Crişului. Viața cotidiană în sat se desfășura fără evenimente spectaculoase. Totul era riguros încadrat într-un ritual care nu cunoștea deosebiri, doar mici schimbări produse de trecerea timpului. Marile evenimente politice au ocolit aceste locuri, chiar dacă oamenii de aici au contribuit indirect, într-un fel sau altul, la derularea lor.

Un episod care a avut urmări în mentalul locuitorilor a fost popasul scurt al viitorului suveran al Regatului României la Vadu Crișului. Pentru a înțelege mai bine contextul și importanța acestui moment, se cuvin câteva precizări preliminare. În 1926, principele Carol a fost obligat, pe baza obiceiurilor existente în interiorul familiei regale, să renunțe la tron din pricina legăturii sale cu Elena Lupescu. În 1927 a survenit însă moartea neașteptată a regelui Ferdinand, conducerea țării fiind preluată de o regență. Situația de nesiguranță existentă în țară, lipsa unei stabilități guvernamentale, moartea primului- ministru I.I.C. Brătianu au creat un vid de putere. Noul șef al guvernului, Iuliu Maniu, s-a situat tot mai mult pe ideea readucerii lui Carol în țară, luând chiar legătura cu el prin consulul de la Paris al României, Petre Ciolan. În octombrie 1929 a murit și regentul Gheorghe Buzdugan. De aici, evenimentele s-au precipitat. Revenirea lui Carol trebuia făcută foarte repede și cu multă discreție.

Ruta parcursă de principe a fost Paris-München-Viena, se pare cu un autorism, iar de aici, cu un avion, fără escală, până la Cluj. Pe aeroportul clujean avionul urma să fie alimentat cu carburanții necesari, iar apoi călătoria ar fi continuat până în capitala țării. Deasupra Oradiei s-a ajuns la ora 14.30, unde avionului care îl aducea pe principe i s-au alăturat două avioane militare românești. Pe drum, însă, avionul a început să piardă benzină și, în jurul orei 15.00, a fost silit să aterizeze între Vadu Crișului și Cacuciu Nou.

Notarul din Vad, Gavril Brândaș, a relatat unui ziarist orădean, foarte plastic, felul în care s-au petrecut lucrurile. Din cele povestite de el putem reconstitui filmul desfășurării evenimentului. Locuitorii au auzit zgomotul unui avion care zbura foarte jos și, curând, s-au putut distinge alte două motoare. Unul din ele avea întreruperi apoi, brusc, nu s-a mai auzit nimic. Sătenii s-au grăbit la fața locului și, de la distanță, au văzut un aeroplan în lanul de grâu al lui Dobo Mihai și, alături, trei oameni îmbrăcați în haine de piele. Pe aparat era scris: T.F.H.Z. Air France. Pentru că mergea în fruntea grupului, notarul Brândaș a fost întâmpinat de unui din cei trei care s-a recomandat a fi căpitanul Romeo Popescu. Acesta i-a spus că veneau de la Paris și că pe drum au pierdut unul din rezervoarele de 50 de litri de benzină, fiind siliți să aterizeze. Rugămintea lui era ca, împreună cu oamenii de față, să scoată avionul din lanul de grâu și să trimită pe cineva să facă rost de benzină. Apoi, notarul a fost prezentat principelui, care purta o pelerină lungă din piele, caschetă de pilot și mănuși mari. Viitorul suveran a mulțumit anticipat. A fost trimisă de îndată o căruță la Aleșd să aducă benzina necesară. Pilotul a ținut să-l însoțească și el pe căruțaș.

După puțin timp, avionul a fost scos din lan, dar nu pe drum, ci pe pășunea din apropiere. Căpitanul Popescu a dat o bancnotă de o mie de lei pentru a fi împărțită celor ce au pus mâna la treabă. Brândaș a fost rugat apoi să trimită pe cineva să aducă principelui apă proaspătă. S-a dus Maria, fetița lui Florian Mudura, care a adus din sat un ulcior cu apă din fântână. Fetița a primit de la căpitanul Popescu trei mărci de argint.

În jurul orei 18.30, dinspre Cluj a venit un avion militar care a aterizat în apropiere. Acesta l-a luat pe principele Carol, care și-a continuat astfel drumul. Abia în jurul orei 20.00, avionul de pe pășunea de lângă Vad a putut să plece. Notarul își amintește: „Înainte de a pleca, domnul Popescu mi-a cerut să-i trimit o notă la București, la palatul regal, cu datoriile ce le aveau cei sosiți pe calea aerului. Despăgubirea pentru călcarea lanului de grâu, transportul benzinei. Eu am dat proprietarului holdei de grâu 2.000 de lei, iar căruțașului 500, amândoi fiind foarte mulțumiți.”

Reîntoarcerea lui Carol a fost sărbătorită în Casinoul din Aleșd, duminică, 8 iunie.

Așa cum regele Carol al II-lea n-a uitat, probabil, niciodată primirea ce i s-a făcut la Vadu Crișului, locuitorii de aici au păstrat și ei vreme îndelungată amintirea momentului. Fata care i-a dat regelui să bea apa din ulciorul de lut a fost dusă la București și a făcut parte din suita regală, fiind și model pentru una din bancnotele din acea perioadă. Căruțașul care a plecat cu căruța și a adus rezerve de carburant pentru avion a fost angajat la CFR. Între anii 1930-1940, reprezentanții lor au participat în fiecare an la manifestările de la București prilejuite de aniversarea revenirii în țară a lui Carol al II-lea. De fiecare dată, Maria Mudura îi oferea suveranului apă din ulciorul din care băuse atunci. O ștafetă care făcea schimbul la fiecare 2 km parcurgea în două zile distanța până la București. În anul 1932, la propunerea administrației locale din Vadu Crișului, guvernul a aprobat schimbarea numelui așezării în Vadul lui Carol al II-lea, denumirea ce va fi folosită în actele oficiale până în septembrie 1940.

În albumul întocmit în luna iulie 1930, gasim, printre alte poze cu vedere generală a locului aterizarii, Castelul Mateescu pe deasupra căruia a virat avionul în căutarea unui loc pentru aterizare, Consiliul Comunei Vadul Crişului, care a decis în şedinţa din 10 iunie 1930 schimbarea denumirii localităţii în Vadul lui Carol al II-lea, avionul, telegrama omagială adresată M.S. Regelui de către prefectul judeţului Bihor, căpitanul aviator Opriş Nicolae în faţa avionului; primul guvern al regelui, condus de Iuliu Maniu etc.

I.H.