Pe unde mai călătoresc aleșii noștri? Rwanda, Vietnam, Cambogia, Indonezia, Guatemala... sunt numai câteva din destinațiile exotice vizitate de senatori și deputați în 2022. Ce au învățat acolo? De bună seamă, așa cum spune unul dintre voiajori, „bune practici într-ale democrației”!

Victor Ponta, acest stângist frustrat, „fără de țară”, și George Simion, un patriot cu țara-n cap, continuă să se vadă. „Dottore” chiar recunoaște că-l consiliază pe președintele AUR. Baiu`, începe taman acolo unde „extremele se întâlnesc și se atrag”. Ce frumos cuplu! Pe când nunta?

În rândurile următoare nu vom comenta prea mult unele dintre ultimele acțiuni ale Ucrainei, ca de exemplu adâncirea ilegală a Canalului Bâstroe, care ține prima pagină a știrilor și care, sinceri să fim, ne bulversează, ci nu vom face altceva decât să prezentăm câteva fapte în paralel – unele fapte de astăzi și două fapte de la începutul secolului trecut. Unul dintre protagoniști este guvernul de la Kiev de astăzi, celălalt este Rusia secolului trecut.

Un bărbat de 73 de ani, președintele organizației de pensionari a PSD Vaslui, s-a spânzurat în sediul partidului. Gestul ar putea fi un indiciu irefutabil; conștiința nu are vârstă...

"Cum în ultima jumătate de an am stat mai mult la Cluj, am fost întâmpinat, printre altele, cu două tipuri de întrebări. Prietenii clujeni, nu prea informați cu ce se mai întâmplă pe la Oradea, mă întreabă dacă mai apare revista Familia. Apare, cum să nu apară? (...) Pentru mine, revista Familia a murit în ianuarie 2021, exact în momentul în care am sperat să renască sub noua conducere, a prozatorului Mircea Pricăjan, care dorea să-și facă o nouă echipă și să configureze o nouă direcție. Am fost susținătorul lui, ca soluție de schimbare."

Pământul s-a cutremurat doar 75 de secunde pentru a ne umple gurile cu țărână, striviți de betoanele lăcomiei. O fetiță și frățiorul ei mai mic au fost aruncați de haosul prăbușirii într-un mic triunghi protector al vieții, unde l-au văzut pe Allah, Dumnezeu, Yahweh, dar și pe Îngerul Morții.

Sunt unele probleme în România privitoare la libertatea de exprimare, când e vorba de partide și instituții. Sunt constatările unor observatori externi. Ne-am aștepta mai puțin să fie în sfera uniunilor de creație artistică, spațiul libertății de creație și de opinie, prin excelență. Și totuși există. Am să dau un exemplu referitor la Uniunea Scriitorilor din România și la revista România literară, unde conducerea comună a celor două importante instituții este deranjată de exprimarea unor critici de principiu pentru a le îmbunătăți activitatea și imaginează represalii, inventând dușmani de care își apără eroic privilegiile.

Întâlnire informală cu șeful de partid. Președintele Ciucă a dat Ordin de Zi pe unitate: „Nu vă mai mâncați între voi”... sunt pesediști destui. * Ca să nu i se „piardă vocea în alt partid”, Ramona de Bruynseels s-a înscris în AUR. Așadar, partidul lui Simion a câștigat o nouă voce, care, însă, nu are cum s-o bată și nici să o egaleze pe cea a Dianei Șoșoacă. Fosta favorită a „profesorului” Voiculescu pare a fi o personalitate cel puțin paradoxală. Zice: „Mi-a ajuns! Am văzut, din exterior, ce înseamnă politica”. Deci, acum vrea să vadă și „din interior”?

Pare puțin verosimil ca Nicolae Manolescu să fie un critic alergic la critică. Tocmai el care a acordat cea mai mare atenție criticii într-o sinteză istoriografică de istorie a literaturii române de la origini până în prezent! Nimeni, până la istoria sa critică, nu a valorificat mai generos interpretările anterioare ale operelor rămase în patrimoniul nostru de valori. Dacă privim însă mai atent sumarul, repertoriul de nume, putem observa anumite absențe flagrante, care au un anumit precedent conflictual.

„Dulce Românie…”, ești demagogie! E cutremurător cum cazul femeii, din București, care a murit mușcată de câini, s-a transformat în subiect al unui război politic, ce duhnește a ambiții electorale. Pentru binele lor, politicienii noștri sunt în stare să se bată și deasupra unui cadavru.