Biroul Director al Filialei Bihor ţine să rememoreze membrilor şi simpatizanţilor "Vetrei Româneşti" tragicul eveniment petrecut acum 73 de ani când prin Dictatul de la Viena ţara noastră a pierdut nord-estul Transilvaniei, ocupat de Ungaria revizionisto-fascistă. O parte însemnată a judeţului Bihor, inclusiv Oradea, a intrat atunci sub ocupaţia maghiaro-horthystă.

Tragedia naţională din iunie-septembrie 1940, în urma căreia România Întregită pierde o treime din teritoriu şi populaţie, importante resurse materiale ale solului şi subsolului, a fost rezultatul înţelegerii dintre URSS şi Germania, aceasta din urmă sprijinită îndeaproape de Italia, Ungaria şi Bulgaria revizioniste. Pe de altă parte, neadaptarea diplomaţiei române la noile orientări în domeniu după 1936, când se trece de la principiul securităţii colective, garantat de tratatele de pace de la Versailles din 1919-1920 şi Liga Naţiunilor, la diplomaţia blocurilor, prea marea încredere în aliaţii tradiţionali - Franţa şi Anglia - a adus România la izolare politică. De asemenea, tolerarea pe plan intern a revizionismului maghiar a creat o stare de neîncredere în capacitatea partidelor politice româneşti şi a guvernanţilor de la Bucureşti de-a apăra interesele naţionale. O stare de revoltă şi resemnare mioritică neputincioasă, dar şi speranţă în repararea nedreptăţilor momentului, a pus stăpânire pe naţiunea română. Stăpânirea maghiară vremelnică prin liderii politici ai partidelor maghiare din România şi bisericile istorice maghiare, sub conducerea guvernului de la Budapesta, a lansat un dur progrom de sărăcire economică şi lichidare fizică a românilor, evreilor şi slovacilor din Transilvania de nord-est. Întreaga legislaţie democratică românească interbelică a fost anulată, foştii grofi revenind şi anulând reforma agrară din 1921. Şcoala, bisericile, instituţiile de cultură, presa românească au fost sabotate, drastic reduse, chiar desfiinţate. S-a interzis folosirea limbii române pe stradă şi în locurile publice. Prin presiuni politice şi economice românii, din toate categoriile sociale, au fost obligaţi să-şi părăsească căminele şi să se refugieze în România. În casele şi gospodăriile lor au fost colonizaţi maghiari din Pusta Panonică, într-o încercare de modificare a structurii demografice a provinciei, obiectiv totuşi, neatins datorită tradiţionalei rezistenţe a neamului românesc în faţa asupririi şi nedreptăţilor. S-a declanşat un veritabil progrom împotriva românilor, care s-a manifestat atât individual cât şi în grup. Atrocităţile de la Ip, Treznea, Sărmaş, Zalău etc. stau mărturie pentru astăzi. Insemnele Ungariei Mari, sub formă de monumente şi plăci comemorative au inundat toate spaţiile, încercând să acrediteze ideea apartenenţei Transilvaniei la spaţiul statal maghiar. Experienţa acumulată din trecutul istoric naţional şi internaţional, cu părţile ei bune şi tragice, trebuie valorificată în trasarea drumului de astăzi şi de mâine al naţiunii noastre. Până la urmă toate blocurile şi structurile economice, politice şi militare supranaţionale s-au dovedit că sunt vremelnice. Entuziasmul derivat din acomodarea la realitaţilor internaţionale ale momentului trebuie dublat de pragmatism bazat pe luciditate, vigilenţă şi valorificarea forţelor proprii, intelectuale şi fizice, în croirea drumului spre mai bine. Astăzi este o zi de doliu pentru români. Să ne aplecăm fruntea în memoria celor care au pătimit, unii chiar cu viaţa, în anii 1940-1944, pentru că au fost români! În sfârşit, în buna tradiţie românească, să ne iertăm călăii, dar să nu-i uităm!  

Biroul Director al "Vetrei Româneşti" Filiala Bihor