Uite că a trecut şi săptămâna (e)moţiunii şi n-a murit nimeni. Drintre politicieni a făcut fiecare cum a ştiut mai bine, ca să se vadă cu sacii în căruţă. PSD a ieşit la shoping de parlamentari, scoţând la mezat: proiecte, rectificări bugetare, posturi, mandate promise în avans... Corupţie la vedere, numa’ cine trebuie se face că nu vede.

Când e rost să meargă în Moldova şi se vede că se întâmplă des, mă rog, fief electoral, coana Veorica, hopa sus, în elicopter! Partidul plăteşte.

Trei preşedinţi, ceva mai mici, s-au cărat la „licurici”. În căutarea unei himerice binecuvântări, Iohannis, Dăncilă şi Barna s-au vânturat, săptămâna trecută, până peste ocean. Din nefericire, cu excepţia preşedintelui în funcţie, chalengerii s-au cam făcut de râs. Barna a fost primit de secretarul, secretarului... mă rog, cineva, mic de pe la Casa Albă.

Orientul mijlociu pare o cutie a pandorei din care se scot, rând pe rând, tot mai multe nenorociri. Ultima care se prefigurează la orizont poate fi generată de comportamentul agresiv și iresponsabil al Iranului care a ajuns să confiște, după bunul plac, vapoare de pe mare și să atace cu drone un stat vecin cu care este în concurență directă pentru vânzarea de petrol.

Trăim într-o ţară bolnavă. De fapt, o ţară îmbolnăvită cu bună ştiinţă, virusată la toate nivelurile tocmai de cei puşi să aibă grijă de ea. Un om bolnav rezistă cât rezistă, fără niciun tratament, apoi moare. Cât îi trebuie unui stat până când îşi dă obştescul sfârşit?

Daniel Constantin, Pro România, a descoperit că tinerii liberali au împrumutat un slogan al partidului său: „Generaţia altfel”. Dincolo de orice bănuială de plagiat, justificată s-ar putea spune, e clar că cine fură nu poate fi „altfel”. În politica noastră, toţi sunt la fel. * Dăncilă ar face orice ca să ţină UDMR-ul de partea guvernării, măcar până la alegerile prezidenţiale.

A început un nou an şcolar. Guvernul care „a scos România din noroaie” a îngropat educaţia în buda din fundul curţii. * Cozmin Guşă, jurnalistul care a bifat vreo patru partide, se laudă c-ar fi fost chemat de Viorica Dăncilă „înapoi în PSD”. Dar, vai!, n-a avut timp să discute cu premierul. U

Toţi admitem că trăim într-o lume a interdepen­denţelor. Receptăm această sintagmă nu numai la dimensiunea ei obişnuită ci şi în sfera relaţiilor social-politice. Căci ce poate fi mai normal decât să acceptăm interdependenţa ca premiză a toleranţei în orice dialog.

După ce a fost huiduită la Constanţa, Viorica Dăncilă a ajuns la concluzia că e timpul ca justiţia să condamne din nou calomnia. Păi, să spui despre ea şi inteligenţa ei anumite chestii, nu tocmai flatante, nu poate fi încadrat legal drept calomnie, că doar le demonstrează ea însăşi, cu vârf şi îndesat, aproape zi de zi!

Când nimeni nu-l mai credea în stare, AL’DE Petrică, zis Tăriceanu, a trântit uşa guvernării. Ca să arate cât e el de hotărât, a mai şi anunţat că, dacă liberalii bagă moţiune, el şi-ai lui o vor vota.