Adevăruri deocamdată ascunse (I)
M-am întrebat de multe ori care este motorul schimbărilor pozitive într-o societate şi trebuie să recunosc că, de cele mai multe ori, sunt tinerii care refuză să accepte un adevăr relativ, mincinos, contestabil. Ei sunt cei ce nu sunt legaţi de interese politice ori religioase de moment, ei sunt cei ce caută un adevăr absolut.
Deci pe ei îi îndemn să-şi întrebe profesorii de istorie şi de limba română: cât la sută din Dacia a fost cucerită de romani? Şi dacă profesorul ştie răspunsul: 14 % din teritoriul Daciei (care se întindea de la vest la est, de la lacul Constanţa-Elveţia de azi şi până dincolo de Nipru). Urmează altă întrebare: câţi ani au ocupat romanii cele 14% din teritoriul Daciei? Şi dacă profesorul va răspunde: numai 164 ani, atunci puteţi merge la următoarea întrebare: soldaţii "romani" chiar veneau de la Roma şi chiar vorbeau fluent limba latină Aici le va fi şi mai greu să vă răspundă, căci acei soldaţi "romani" vorbeau orice limbă numai latina nu! Cohortele aflate pe pământul Daciei cuprindeau soldaţi din diferite părţi ale imperiului roman, uneori foarte îndepărtate. Găsim britani din Anglia de azi, asturi şi lusitanieni din peninsula Iberică, bosporeni din nordul Mării Negre, antiocheni din regiunile Antiochiei, ubi de la Rin , din părţile Coloniei, batavi de la gurile acestui fluviu, gali din Galia, reţi din părţile Austriei şi Germaniei sudice de azi, comageni din Siria, până şi Numizi şi Mauri din nordul Africii (C.C..Giurescu, Istoria Romanilor, I, 1942,p.130). Şi ultima întrebare: cum a fost posibil ca într-un aşa de scurt interval istoric toată populaţia Daciei să-şi uite limba şi să înveţe o limbă nouă, limba latină, de la nişte soldaţi "romani" care nici ei nu o vorbeau? Când toate popoarele civilizate din lume iniţiază, desfăşoară şi promovează valorile istorice care le îndreptăţesc să fie mândre de înaintaşii lor, găsim opinia unor astfel de "adevăraţi români", care, nici mai mult, nici mai puţin, spun despre formarea poporului daco-român: "soldaţii romani au adus femeile şi fetele dace în paturile lor şi aşa s-au născut generaţii de copii, care învăţau numai limba latină de la tatăl lor, soldatul "roman"... Cum or fi venit ele din Moldova de azi, din Basarabia, de pe Nistru, Bug şi de pe Nipru, acele soţii şi fete de traco-geţi şi carpi, de la sute şi sute de kilometric depărtare ca să fie "fecundate" de soldaţii "romani"? După părerea stimabililor, femeile daco-gete erau şi "curve", ba chiar şi mute, nefiind în stare să-şi transmită limba strămoşească copiilor lor!
Cât despre noi, urmaşii lor, cum ne-am putea numi altfel decât "copii din flori" apăruţi dintr-o aventură amoroasă a întregii populaţii feminine daco-gete, la care masculii autohtoni priveau cu "mândrie", aşteptând apariţia "sâmburilor" noului popor şi grăbindu-se, între timp, să înveţe cât mai repede şi mai bine noua limbă, limba latină , când de la soţii, când de la fiicele lor (iubite ale soldaţilor romani cuceritori) ba chiar şi direct, de la soldaţii romani năvălitori ce le-au înjosit căminele. (va urma)
Dr. Napoleon Săvescu, Fondator & Preşedinte al "Dacia Revival International Society" of New York
Nu inteleg ,care este problema ,eu cred ca este mai bine sa ne recunoastem originile .Suntem urmasii DACILOR ....sau este ceva rusinos aici ? Este o mare mandrie ,o onoare sa fii urmasul dacilor . Cum sa fim urmasi Romei ..de ce ?...De ce doar noi am fost romanizati ...iar alte teritorii ocupate de armatele romane nu ?
Nu inteleg ,care este problema ,eu cred ca este mai bine sa ne recunoastem originile .Suntem urmasii DACILOR ....sau este ceva rusinos aici ? Este o mare mandrie ,o onoare sa fii urmasul dacilor . Cum sa fim urmasi Romei ..de ce ?...De ce doar noi am fost romanizati ...iar alte teritorii ocupate de armatele romane nu ?
@Alexandru Makedon: Legatura bulgarilor cu tracii nu era ”sustinuta de Todor Jivkov”. Bulgarii chiar au o ascendenta traca pe care n-o contesta niciun istoric. Treaba asta n-are nicio legatura cu ”protocronismul”.
Protocronism De la Wikipedia, enciclopedia liberă Protocronismul (din greacă: πρώτος, prõtos, "primul" + χρονος, chronos, "timp", în trad. "primul timp, strătimpul") este o tendinţă modernă în naţionalismul cultural universal. La români conceptul are afinităţi cu doctrinele tradiţionaliste care s-au succedat de la apariţia Junimismului în 1860 şi continuă o temă intens dezbătută a naţionalismului românesc şi a viziunii asupra locului pe care România îl are în Europa precum şi a viabilităţii modelului european în România. Termenul a început să circule în România în anii '70 şi voia să delimiteze un curent ideologic care sublinia caracterul unic şi pionieristic al culturii române. Iniţiatorii lui, asemeni tradiţionaliştilor interbelici, avertizau asupra consecinţelor drastice pe care le poate avea subordonarea faţă de Occident şi implicit denunţau teoriile cosmopolite precum Sincronismul lui Lovinescu. În dezvoltarea sa, protocronismul a luat o valenţă puternic naţionalistă, instrumentată politic de regimul Ceauşescu, care promova un trecut idealizat al ţării, trecând peste regulile cercetării ştiinţifice şi recurgând la date şi surse îndoielnice, care puteau legitima mai uşor teoriile protocroniste. Este folosit astăzi pentru a desemna această tendinţă de manieră generală, sensul putându-se extinde asupra unor fenomene similare din alte state. Termenii peiorativi de Dacomanie sau Tracomanie sunt utilizaţi cu referire la acest curent mai ales de universitari. Susţinătorii curentului, însă, preferă să se autointituleze dacologi, denunţând o ipotetică cenzură a "ştiinţei oficiale" şi reclamând dreptul de a-şi prezenta părerea şi argumentele. Una dintre cauzele des invocate ale fenomenului este legată de un complex de inferioritate specific naţionalismului românesc. Una dintre primele expresii ale unei teze protocroniste ar putea fi atribuită lui Bogdan Petriceicu Hasdeu. Savant şi pionier al culturii române, cu o operă de valoare incontestabilă în ansamblul său, acesta afirmă într-adevăr în Etymologicum magnum Romaniae că dinastiile princiare medievale din Ţara Românească şi Moldova descindeau dintr-o castă dacică ce îşi avea originile în vremea lui Burebista. Ideea este reluată astăzi pe numeroase site-uri care vehiculează teze protocroniste. Totuşi, un exemplu mult mai edificator este Nicolae Densuşianu, ale cărui scrieri sunt grupate în principal în Dacia preistorică. Acesta prezintă într-o manieră speculativ-vizionară o civilizaţie pelasgă, originară din spaţiul românesc, ce domneşte de mai bine de un mileniu peste un imperiu întins de la Atlantic până în India şi care ar fi la baza întregii culturi europene. Autorul mai califică drept daci personalităţi istorice ca Asăneştii sau Horea. După Primul Război Mondial, după reîntregire ţării, ideologia de nuanţă protocronistă a început să câştige în simpatie în unele cercuri politice. Garda de Fier, organizaţie de extremă dreaptă, cocheta mai ales cu ideea unei integrări a ceea ce se voia a fi, un mesaj zamolxian (adică dacic) în propria sa ideologie. Criticând fenomenul, Şerban Cioculescu introduce în 1941 termenul de "tracomanie" pentru respecrivele exagerări. Mircea Eliade, deşi el însuşi era sursă de inspiraţie pentru exagerări contemporane şi ulterioare, relua termenul lui Cioculescu şi vorbea de "un curent care, în expresiile lui cele mai extravagante, a meritat numele de «tracomanie»". În 1974 Edgar Papu publică în revista culturală Secolul XX un eseu intitulat "Protocronismul românesc", susţinând prioritatea cronologică românească în cazul unor inovaţii europene. Foloseşte ca exemple Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie, care ar fi anticipat literatura barocă europeană, îl consideră pe Dimitrie Cantemir ca pe un scriitor romantic avant la lettre iar pe Mihai Eminescu, ca pe un predecesor al existenţialismului şi sociologiei. Concluzia lui Papu este că protocronismul este una din trăsăturile dominante şi definitorii ale literaturii noastre în context mondial. A fost suficient ca această teorie să fie făcută publică, pentru ca unii omeni de ştiinţă şi unii ideologi de partid să înceapă să accentueze glorioasele realizări sau descoperiri româneşti, primele în cele mai diverse domenii. Toate acestea au fost dublate de o glorificare extensivă a realizărilor culturale şi politice româneşti. Ideea a fost imediat adoptată de regimul naţionalist al lui Ceauşescu, care a încurajat şi amplificat discursul cultural şi istoric, afirmând superioritatea culturii autohtone în faţa oricărei influenţe străine. Ideologia ceauşistă dezvoltă un concept aparte după 1974, când la al XI-lea Congres al Partidului Comunist din România ataşează protocronismul marxismului oficial, afirmând că dacii fondaseră "un stat neorganizat" permanent. Protocronismul supravieţuieşte regimului care îl integrase în ideologia sa oficială, deşi trbuie menţionat că nu este o "invenţie" românească. Internetul dar şi publicistica sau literatura oferă o gamă largă de exemple de teorii pseudo-ştiinţifice bazate pe argumentaţii mai mult sau mai puţin elaborate. Unii autori văd în finanţatorii acestor proiecte personalităţi care au avut în trecut legături cu regimul ceauşist. În acest sens diverşi autori citează numele lui Iosif Constantin Drăgan. Un motiv des invocat de susţinătorii curentului este cel al cenzurii la care ar fi supuşi din partea lumii academice. Se creează astfel confuzii între "cenzura" în sensul politic, de limitare a libertăţii de exprimare, cu selecţia (uneori dură) făcută de publicaţiile ştiinţifice şi editurile prestigioase care îşi asuma astfel un anumit nivel al lucrărilor publicate. Teoria conspiraţiei şi denunţarea unei "ştiinţe oficiale" şi a specialiştilor aserviţi ei fac parte din discursul protocronist actual. Un fapt paradoxal, căci dacă a existat o implicare a politicului în problema protocronismului aceasta a fost întotdeauna pentru a-l sprijini. Napoleon Săvescu, un medic româno-american, este figura inconturnabilă a curentului în momentul de faţă. Autor al cărţii "Noi nu suntem urmaşii Romei" şi co-editor împreună cu Iosif Constantin Drăgan al revistei "Noi, Dacii" acesta este susţinătorul unor teze extrem de controversate. Printre altele susţine cucerirea de către daci a Europei de vest, Americii sau Japoniei. Se numără printre organizatorii Congresului Internaţional de Dacologie. Se pot identifica la nivel mondial o varietate de teze pseudo-istorice, unele motivate clar ideologic. Exemple ar fi ideea ca sârbii descind din tribul pierdut al lui Israel (aceeaşi origine fiind uneori atribuita şi amerindienilor), tezele continuităţii sumeriano-ungare sau etrusco-ungare coroborate uneori cu ideea unei inventări timpurii a scrisului de către vechii maghiari, şi altele. Sunt mai apropiate însă de fenomenul românesc acele cazuri în care există o puternică implicare politică în propagarea şi legitimarea teoriei. În Albania dictatorul comunist Enver Hoxha susţinea teoria lui Zacharie Mayani că albanezii sunt înrudiţi cu civilizaţia etruscă şi cu pelasgii. În Bulgaria dictatorul comunist Todor Jivkov susţinea că sunt legături certe între bulgari şi tracii antici. Fiica sa Lyudmila Jivkova a creat Institutul de tracologie ca parte a Academiei Bulgare de Ştiinţe. În Iraq dictatorul Saddam Hussein folosea frecvent retorică şi imagini care implicau o legătură directă a ţării contemporane cu Sumerul sau Babilonul. Şahul Iranului Mohammad Reza Pahlavi a încercat să pună bazele unei identităţi naţionale laice făcând apel la Imperiul Persan în diversele sale faze (în special la dinastia Achemenidă).
stim de cativa ani ce se intampla. Mai e un pic si constiinta de a fi roman va fi considerata o problema , cat despre sentimentul national - nu va mai exista de loc. Experimentul merge mai departe .... Basescu ? o mica scula in aceasta lucratura ...
un articol im.becil scris de un oli.gofren
Subscriu intrutotul.Academia Romana este instanta suprema a tarii,care impreuna cu comunitatea rectorilor universitari,a profesorilor in general au obligatia de a apara adevarul nostru romanesc.Sint multumiti domni academicieni si profesori de starea in care se afla Romania?De ce se complac in minciuna?Din pacate,istoriografia romaneasca este mult sub nivelul istoriei romanilor.
In sfarsit incepem sa punem punctul pe i.Asteptam profesorii de istorie sa ia cartea in mana si sa studieze,asteptam academicienii sa scoata Adevarul la lumina si intr-o zi sa apucam sa vedem cine a avut interesul ca secole de-a randul sa ascunda adevarata istorie a romanilor,ca pisica mizeria...Pentru aceasta avem toti o culpa comuna.Dar cei mai vinivati sunt cei care ne otravesc copii cu minciuni in scoala.Toti profesorii au acerut la mitimguri numai bani,dar libertatea de expresie unde au lasat-o?Cati dintre ei au strigat adevarul despre Eminescu sau adevarul despre Dacia?Alo,domni profesori se aude?Unde l-ati abandonat pe Nicolae Densusianu?