Nu de mult  am aflat că s-au împlinit nu ştiu câţi ani de la naşterea USL, acum aflăm că a trecut doar un an de la decesul monstruoasei coaliţii.  Cred că doar datele jubiliare ale poetului naţional să mai producă atâta emoţie.

Este întreţinută această emoţie şi de prelungirea guvernării Ponta, căruia i se tot cântă prohodul, dar iată că nu pare deloc uşor de dislocat, majoritatea parlamentară a PSD rămânând un atu pentru premier.

În tot acest timp, voci publice nu mai prididesc în a pomeni de blatul Ponta-Udrea, aceleaşi voci manifestând o blândeţe faţă de premier, inclusiv anul trecut în buza alegerilor, astfel că  par a îndreptăţi  şi ei ipoteza unui blat cu Ponta. Tot aceştia îl acuză  de blat cu Ponta şi pe Băsescu, doar că logica le joacă feste. Dacă ar fi aşa, Traian Băsescu era în blat şi cu Antena3 şi RTV, care-l susţineau furibund pe Ponta şi-l desfiinţau pe Iohannis, nemaivorbind că-l linşau de ani de zile pe el. Dar aşa e cu noii lachei, ai noii stăpâniri, fac tot posibilul să ţină trena sau  inconturnabilul  palton.

Legat de anti-băsismul proferat în media el devoalează  doar un atac de imagine, fără a exista o substanţă. Orice succesiune de regimuri politice aflate în antiteză  a presupus întotdeauna o schimbare fundamentală a direcţiei de ţară. Un exemplu bun fiind chiar  2004, an de răscruce pentru perioada postdecembristă, când am asistat la o schimbare de paradigmă. La ce isterie post-electorală vedem acum, am spune că s-a schimbat până şi forma de guvernământ. Anti-băsismul tradus în faptă şi nu la nivel de gargară  ar însemna sprijinirea penalilor şi schimbarea direcţiei de politică externă a României. Chestiuni cu care USL-ul a cochetat, doar că el e prilej de jubileuri lăcrămoase acum.

Aşa că în mare parte putem vorbi de o continuitate, nicidecum de un nou regim care sa-l demoleze pe cel vechi. Prin urmare, atâta timp cât rămâi fidel orientării externe a României şi susţii justiţia, nu poţi fi anti-băsist, decât dacă vrei să te contrazici. Introducerea în ecuaţia politicii externe  a  Germaniei  e  infimă,  mai ales că militar nu ne prea putem baza pe teutoni, plus de asta nu vorbim de China lui Ponta, ci de pilonul de bază al UE, deci o continuitate şi-n acest caz.

Cât priveşte detaliile de genul că unul vorbea prea mult, altul prea puţin, acestea nu rămân la scara istoriei.  Prin urmare, votul din 16 noiembrie a fost unul mai degrabă anti-PSD, la o adică  chiar anti-USL. În condiţiile acestea, lui Victor Ponta îi convine  că  după 16 noiembrie s-a aprins mai mult anti-băsismul şi mai puţin anti-pontismul. Însă nu acelaşi lucru  îl simte o parte importantă a electoratului care a pus ştampila pe Iohannis. Până la urm,ă ni s-a promis un pol mare de dreapta şi unul de stânga, o delimitare netă care astăzi nu există. Rămânem deocamdată într-o ambiguitate care întreţine suspiciuni legate de eterna combinageală transpartinică.