...şi nu după Marta Petreu, cunoscuta poetă, autoare a unui volum de versuri omonim, asta pentru a evita acuza de plagiat, ci după Andreea Marta, mai degrabă urmaşă a Mariei Magdalena, soţia şefului de cabinet a controversatului Blejnar. Dacă acest dosar explodează ne vom trezi cu o colecţie de specimene politice trecute prin aşternuturile curvelor de lux. Ar putea fi apocalipsa politică pentru mulţi.

În general, pentru noua generaţie de politicieni, politica a însemnat de la bun început, bani, băutură şi femei. Ca pentru ultimul manelar de bodegă. Amatori doar de concedii prin staţiuni exotice, învârteli şi cordeală de lux, aceşti noi politruci par a fi o combinaţie mortală de Don Corleone şi  Caţavencu. Un fel de Don Caţavencu. Totuşi, să nu ni-i imaginăm pe aceşti politicieni ca pe nişte staruri frivole. Ei nu sunt din specia hedoniştilor boemi, Ilie Năstase, Mutu, despre care circulă vorba că s-ar fi dedulcit şi ei la nurii duduilor doamnei Marta. Sunt un fel de Budulea Taichii, cărători de taşcă, lachei transpiraţi, care în mod normal nu pot seduce nici femeia de serviciu de la Parlament. Aceştia sunt politicienii de şcoală nouă, pentru care Mazăre chiar e un sultan. Ce nu înţeleg aceşti potlogari, e că a fi politician nu e echivalent cu a fi patron de bodegă, cu a fi un cârnăţar care-şi permite să-şi cheltuie banii cu orice. Politicianul ar trebui să fie ultimul dintre cetăţeni, preocupat de viaţă personală, indiferent ce-ar presupune aceasta, cu atât mai mult când e vorba de reţele de prostituţie. În tot acest timp, Europa ne spune că suntem primii la deturnarea de fonduri, deci fraudă, iar nivelul democraţiei noastre nu-l întrece cu mult pe cel al Albaniei. Vrem să păpăm niscaiva bănuţi de la Europa, să ne plimbăm ţanţoşi prin oraşele Europei, ca să punem poze pe facebook, vrem să stăm la masă, dar nu vrem să respectăm nicio regulă. Nici în politică, nici în afaceri. Curvele la curve trag, însă temerea e că aceste curve se vor ascunde bine din nou, iar şansa unei regenerări se va amâna mereu, rămânând totul doar la nivel de simulacru. Aşa că doar dacă s-ar crea cu adevărat Statele Unite ale Europei, am mai avea şi noi o şansă. Să fim cu adevărat conduşi, să cedăm suveranitatea. Nu avem ce face cu ea, această ţară fără o democraţie impusă din afară, cu măsuri coercitive, nu va face niciun progres în acest sens. Până atunci vom rămâne cu aceste curve care ne conduc şi pentru care poporul e mai ceva decât cadânele doamnei Marta. Mai ales că e uneori mai ieftin.