Provocarea lansată, ieri, într-o conferinţă de presă, reprezentanţilor Primăriei Oradea de către preşedintele Asociaţiei "Duşmanii Hemiplegiei", Victor Schul, de a parcurge, într-un cărucior cu rotile, o porţiune urbană de câteva sute de metri a fost privită de către aceştia cu multă reticenţă, ba chiar oroare. Felul în care funcţionarii Primăriei Oradea au privit această provocare nu le face deloc cinste, mai ales că sunt principalii vinovaţi de faptul că Oradea este un oraş inaccesibil şi ostil persoanelor cu dizabilităţi. Întreaga pleiadă de directori ai regiilor autonome, ai serviciilor din cadrul PMO, în frunte cu viceprimarul Mihai Groza s-au fâstâcit minute în şir, fiind vizibili iritaţi de un astfel de experiment. "Investiţii pentru 200.000 de orădeni, şi nu pentru 200" Nimic nu poate fi mai dureros pentru cei aproape 2.000 de orădeni siliţi să-şi petreacă tot restul zilelor privind de la fereastra casei, dintr-un cărucior cu rotile. Claustrarea pe care o trăiesc, zi de zi, în propriile locuinţe este o consecinţă a imposibilităţii de a traversa o simplă bordură, de a depăşi o maşină parcată pe o alee, de a ocoli toate gropile dintr-un trotuar sau de a urca câteva trepte. O contribuţie esenţială în transformarea acestui oraş în unul accesibil persoanelor cu deficienţe locomotorii o au autorităţile locale, care încă mai aşteaptă intrarea în forurile europene şi poate chiar implicarea acestora în refacerea bordurilor înclinate, executarea rampelor de acces în instituţii sau livrarea la cheie a unui autobuz adaptat. Scuza invocată de către reperentanţii PMO este aceea că investiţiile se fac pentru 200.000 de orădeni şi nu pentru 200 de persoane. "Nu vedeţi pădurea de uscături, în Oradea au fost amenajate multe borduri înclinate. Nu mai facem nici o investiţie pentru oraş şi facem numai pentru aceste 200 de persoane?!", ne-a declarat Mihai Groza, care s-a arătat vizibil deranjat de "regia" iniţiată de cotidianul "Crişana". Credem că încercările de minimalizare a gravităţii situaţiei nu sunt de bun augur, "uscăturile" pe care noi le sesizăm nefiind simple invenţii. În realitate, stimabilii specialişti din cadrul PMO nu au fost capabili nici măcar în propria curte să proiecteze o rampă conformă cu normele tehnice, care să permită accesul acestor persoane, cel puţin în birourile de la parter. "Acum o sută de ani Primăria avea un lift. Acum nimeni nu îşi dă interesul să-l mai repare, poate aşa încearcă să ne ţină la distanţă edilii noştri", a declarat Victor Schul. Ce să mai vorbim de accesul în alte instituţii publice, în farmacii sau WC-urile publice sau de posibilitatea ca, în viitorul apropiat, pe rutele orădene să circule mijloace de transport în comun adaptate celor în scaune cu rotile. Directorii Primăriei au dat bir cu fugiţii Toate aceste probleme par să fie cunoscute de către reprezentanţii municipalităţii, motiv pentru care s-au eschivat în mod elegant să ne onoreze cu prezenţa în periplul nostru prin oraş. "Am şi alte treburi. Dar îl trimit pe directorul Direcţiei Tehnice", ne explica viceprimarul Mihai Groza. Totuşi, se pare că, după un moment de chibzuinţă, s-ar fi răzgândit şi i-ar fi declarat protagonistului nostru că este disponibil să îl însoţească peste câteva minute. Între timp, însă, vâzându-se abandonat, toţi ceilalţi şefi de servicii din cadrul Primăriei furişându-se cu dibăcie spre birourile lor, Victor Schul a coborât scările şi a părăsit instituţia. Ulterior, am fost contactaţi telefonic de către viceprimarul oraşului, care s-a arătat surprins că nu ne-a mai găsit. "Am vrut personal să mă ocup de domnul Schul, dar după câteva minute nu l-am mai găsit", s-a scuzat Mihai Groza. Din păcate, din toată această brambureală singurul care a avut de suferit a fost un biet om, care a fost animat doar de dorinţa de a le lumina "minţile" edililor noşti şi de a face ca măcar urmaşilor lui să le fie un pic mai bine.