Suntem urmaşii Meşterului Manole. Ceea ce a construit tata este făcut una cu pământul de către fiu, care o ia de la zero. Ceea ce va face fiul va fi făcut praf de către nepot, care, la rândul lui, o va lua de la zero. Generaţie după generaţie procedăm la fel, fiecare generaţie luând-o de la zero, fiecare ministru se crede mai deştept decât ministrul de dinaintea lui.

Dincolo de o anumită limită a deşteptăciunii nu există decât nebunie şi uite aşa, cu cât se schimbă mai des miniştrii cu atâta ne apropiem de nebunie. Rezultatul? Din patru în patru ani reinventăm începutul. Fiecare reinventare creşte confuzia, iar confuzia generează haos. Dar nu doar că trăim în nebunie, confuzie şi haos, meteahna ne aşază de fiecare dată în topul săracilor Europei, după ce generaţia anterioară s-a "sacrificat" pentru viitorul copiilor, care, la rândul lor, vor distruge tot şi se vor "sacrifica". Se sacrifică generaţie după generaţie.

Doar că, dacă înainte era vorba despre generaţii politice, astăzi este vorba despre câte patru ani troglodiţi, uneori nici atât. Credeţi cumva că a mai rămas ceva de distrus în ţara aceasta, pentru a considera că putem să reinventăm începutul şi sacrificiul? Nu cumva, în interesul general, ar trebui să schimbăm meteahna cu un comportament raţional? În ce ar consta acest comportament raţional? Ca să poţi fi definit ca raţional trebuie să ştii ce vrei şi cum vrei să ajungi acolo unde vrei. Adică noi, ca popor, trebuie să ştim ce vrem, ce putem şi cum putem realiza ceea ce vrem. Ce putem am dovedit-o deja. În cultură, ştiinţă şi tehnică am dat numere mondiale care rămân definitiv în istorie, cultură, ştiinţă şi tehnică.

De construit pe cont propriu am dovedit că putem construi absolut orice la nivel competitiv mondial. În sport am fost şi în incredibila situaţie de a fi a doua naţiune la o olimpiadă. Indiferent de explicaţii, locul spune foarte mult. De ce am putut şi nu mai putem? Pentru că erau eforturi sistematice care aveau continuitate. Un efort sistematic şi cu continuitate se poate realiza sub comandă ierarhică de model cazon sau într-o coordonare inteligentă. Modelul de tip cazon a dispărut. Nu mai este posibilă decât calea coordonării inteligente. Ce ar presupune aceasta? Un proiect naţional general cu subproiecte pe ramuri sociale, economice etc...

Adică, ar trebui să avem elaborate de către toate forţele politice, în acord cu profesioniştii ramurilor în discuţie, de la practicieni la academicieni, principiile evoluţiei de viitor a naţiunii şi ţintele generate pe ramuri. Popoarele mari care ştiu ce vor pe lumea aceasta, popoare mature, au diverse forme organizatorice, diverse cadre care permit elaborarea continuă a acestor ţinte şi principii. Fostul Consiliu al planificării nu era o originalitate comunistă, ci o modestă, rigidă şi limitată ideologic copie a acelor cadre organizatorice ale marilor popoare.

Desfiinţarea lui a fost una dintre cele mai nocive pierderi. A fost pierderea busolei. Seamănă cu ajutorul "neprecupeţit" venit în sprijinul poporului român imediat după ruptura din decembrie, prin planingul familial care promova toate mijloacele de scădere a natalităţii la români. Ţara trebuia depopulată? Acum este depopulată, chiar dacă prin alte mijloace. A rămas o asemenea proporţie de bătrâni încât tineretul nu-i mai poate duce în spate. În uriaşul Parlament de aproape 600 de "gânditori" (India are o populaţie de 1,2 miliarde de locuitori şi 552 de parlamentari) trebuie să existe câteva duzini de oameni de calitate care să se adune, să propună, să mobilizeze etc.... să iniţieze un cadru în care să fie elaborate principiile şi ţintele evoluţiei, dezvoltării în viitor a României, până la a putea sta cu fruntea sus între ţări şi între naţiuni.

Avem sau nu avem aceşti oameni de calitate? Existenţa acelor principii şi ţinte ar trebui să interzică fiecărui nou venit închipuit să distrugă tot ce a făcut bun înaintaşul său. Până nu vom atinge acest stadiu ne vom bălăci în ceea ce ne bălăcărim.