Dosarul "Valiza" îi aduce lui Gigi Becali încă trei ani de închisoare cu executare. Alături de el a fost condamnat şi selecţionerul echipei naţionale de fotbal, Victor Piţurcă, la 1 an de închisoare cu executare. În acelaşi dosar Teia Sponte, unul din oamenii de bază de la Steaua, a primit doi ani de închisoare cu suspendare.

Completul de cinci judecători al instanţei supreme au decis pedepsele în unanimitate, sentinţa fiind definitivă. Becali a primit două pedepse de câte trei ani pentru dare de mită şi una de un an pentru fals, instanţa dispunând confiscarea sumei de 1,7 milioane de euro, aflată în prezent sub sechestru la BCR Unirii. Instanţa supremă nu a făcut reindivualizarea şi contopirea pedepselor lui, urmând ca Tribunalul Bucureşti să procedeze la contopirea pedepselor. Toţi ceilalţi inculpaţi din dosarul "Valiza" au primit pedepse cu suspendare: Victor Piţurcă - un an cu suspendare pentru favorizarea infractorului, Alina Ciul şi Radu Marino - câte un an şi jumătate cu suspendare, iar Teia Sponte - doi ani cu suspendare. În 27 mai, la ultimul termen al recursului, unul dintre avocaţi lui Becali a cerut judecătorilor să stabilească o pedeapsă care să permită şi suspendarea executării ei, astfel încât clientul lor să fie pus în libertate. Procurorul a replicat că varianta propusă de apărarea lui Gigi Becali reprezintă un nonsens juridic după ce acelaşi complet de judecători l-a condamnat cu executare pe acesta în dosarul schimbului de terenuri cu MApN, dosar în care, de altfel, s-a şi dispus revocarea suspendării pedepselor primite până la acel moment. Gigi Becali a declarat, la acelaşi termen, că după ce Teia Sponte a fost prins cu valiza cu cei 1,7 milioane de euro, a antedatat actul privind vânzare-cumpărare unui teren în Cluj, iar pe Victor Piţurcă l-a pus să semneze ca martor, precizând că nu mai ştie dacă i-a spus ce este acel act. În ultimul său cuvânt, Becali le-a mărturisit judecătorilor că au reuşit să-l sperie, că s-a făcut "băiat cuminte" şi că România are de pierdut odată cu încarcerarea sa. Pe de altă parte, într-un alt dosar, Curtea de Apel Bucureşti l-a condamant pe acelaşi Gigi Becali să plătească 10.000 de euro daune echitabile pentru Pavel Coruţ, după un proces în care acesta l-a insultat în mod repetat pe scriitor. Curtea a decis ca Becali să-i plătească scriitorului daune morale pentru că l-a numit "diavol", "tâlhar", "nenorocit" şi "cea mai mare zdreanţă de om", instanţa notând, în motivare, că suma reprezintă "o satisfacţie echitabilă" acordată scriitorului. În motivarea acestei decizii, instanţa apreciază că dreptul pârâtului la libertatea de exprimare, respectiv al lui Becali, nu justifică afirmaţiile acestuia, făcute public, în cadrul intervenţiei telefonice în cursul unei emisiuni la postul OTV la care a participat apelantul reclamant (Pavel Coruţ) în 24 ianuarie 2010, că reclamantul ar fi un "diavol", un "tâlhar", un "nenorocit" ("cel mai mare nenorocit al neamului românesc"), "cea mai mare jigodie şi cea mai mare zdreanţă de om", care, în opinia Curţii, au depăşit limitele libertăţii de exprimare, ținta afirmaţiilor sale fiind persoana apelantului reclamant. Instanţa consideră că acordarea daunelor morale se justifică atâta vreme cât Coruţ a probat că Becali a făcut, în public, afirmații calomnioase și jignitoare la adresa lui, prin care i-a fost produsă o suferință pe plan moral, social și chiar profesional şi i-a fost cauzat un prejudiciu de imagine, fiindu-i încălcată astfel o componentă a vieţii private. Referitor la banii ceruţi de Coruţ drept despăgubiri, Curtea de Apel a apreciat că "suma de 10.000 euro reprezintă o satisfacţie echitabilă acordată reclamantului pentru atingerea adusă onoarei, demnităţii şi reputației sale de scriitor cunoscut, de afirmaţiile pârâtului şi este de natură să împiedice realizarea, continuarea sau repetarea unor asemenea afirmaţii dăunătoare de către pârât, care este de asemenea o persoană publică şi avea la data săvârşirii faptei ilicite calitatea de europarlamentar (avută de Becali la acea vreme - n.r.)", după cum se menţionează în documentul citat. Decizia luată de Curte nu este definitivă, ea putând fi atacată, cu recurs, la instanţa supremă.