Trăim în România şi nu ne plictisim niciodată. Un primar cu simţul umorului - dar şi al măsurii - foarte bine dezvoltat a început să planteze indicatoare de circulaţie cu beţivi în patru labe. Să ştie tot şoferul care îi traversează localitatea că singurele patrupede cu care se poate intersecta pe şosea sunt doar cele bine afumate în birturile urbei. Năstruşnica măsură ar putea fi adaptată şi în Bihor, pe şoselele sparte şi pline de gropi din cele patru zări ar putea fi montate, din loc în loc, indicatoare "Atenţie, urmează asfalt!". Pe corsoul orădean primarul Ilie Bolojan ar putea ordona plantarea unor tăbliţe cu "Atenţie, cad bolovani", iar la şantierul Muzeului, Radu Ţîrle ar putea fixa un "Interzis Selina" sau "Chiriac, sfârşit de prioritate".

 

Una dintre metehnele de căpătâi ale celor care administrează treburile publice este neputinţa de a-şi fixa priorităţile. Un bun administrator nu este cel care primeşte moca banii şi îi cheltuieşte corect, ci acela care face bani şi îi investeşte cu folos. În orice direcţie te-ai uita în sistemul administrativ public, cei care conduc sunt capabili să facă ceva doar atunci când au bani. În momentul când fondurile se subţiază, conducătorii sunt atinşi urgent de boala ridicatului din umeri. Bunăoară, pentru că e criză, nu sunt bani pentru continuarea lucrărilor la autostrăzi. Cică şi dacă ar fi suficienţi bani, tot nu s-ar putea face mai mult de 150 de kilometri într-un an. Nu sună ciudat, într-o ţară în care sunt deja câteva sute de mii de şomeri?!

În administraţia publică sunt probleme atât cu cheltuirea corectă a banilor, cât mai ales cu strângerea lor în vistieria statului. Lipsa unei viziuni manageriale, amatorismul în guvernare şi o tendinţă de căpătuială nici măcar disimulată sunt metastazele care paralizează şi otrăvesc actul de guvernare. Bunăoară, după ce au dat în cap câtorva sute de mii de mici firme cu impozitul forfetar, guvernanţii au anunţat că pregătesc un set de măsuri anticriză. În esenţă, ele vor stimula tinerii investitori să-şi deschidă firme, prin simplificarea procedurilor de înfiinţare şi scutirea impozitelor pe salarii şi profit pentru trei ani. Cu alte cuvinte, ceea ce trebuia făcut încă de la apariţia primelor semne ale crizei economice se va face - dacă se va face - în momentul în care economia este blocată, inflaţia - galopantă, rata şomajului - în creştere, iar consumul - în cădere liberă. Lipsa de viziune managerială, precum şi neputinţa fixării unor priorităţi pentru Bihor sunt metehne şi ale parlamentarilor judeţului. Bunăoară, în cei douăzeci de ani de parlamentarism nu ţin minte ca toţi aleşii noştri să-şi dea mâna pentru a susţine, la unison, refacerea infrastructurii rutiere. Drept urmare, pe orice şosea din Bihor te-ai duce, gropile şi degradarea sunt singura constantă care încununează eforturile aleşilor pentru a asigura bihorenilor o viaţă mai bună. Cred că pentru a face politică ai nevoie de vocaţie. De altfel, cârmuirea societăţii, a oamenilor se numeşte, nu de ieri, de azi, arta guvernării. La fel ca în literatură, pictură sau matematică, talentele guvernează, ele sunt cele care conduc şi inovează, sunt deschizătoare de noi orizonturi, dezvoltă umanitatea. La fel e şi în politică. Au succes doar cei cu vocaţie, ceilalţi nu fac altceva decât să frâneze societatea, să o căpuşeze, iar în cele mai grave cazuri să o călăuzească spre fundături istorice. Din păcate, în politica românească sunt foarte puţini politicieni cu vocaţie. Au intrat în clasa politică indivizi care au doar bani şi minte ioc. Mai grav este faptul că a început să se încetăţenească ideea că pentru a face politică ai nevoie doar de bani, că guvernarea şi legiferarea pot fi târguite ca la talcioc. Îţi faci rost de o diplomă şi gata, eşti politician. Lucrurile nu sunt nici pe departe aşa, dovadă că am ajuns într-o fundătură numită criză economică generalizată şi trebuie să ieşim cumva din ea.

 

În anii '40, Petre Ţuţea visa că în România vor apărea după războiul mondial 14 miliardari: "Atâta plănuisem eu. Ăia făceau cât paisprezece state române de astăzi. O linie ferată dublă Bucureşti - Episcopia Bihorului ăia o făceau în două veri, iar statul - în vreo nouă ani. E un viciu de sistem, de structură aici." Bătrânul înţelept avea dreptate, dar a fost blând cu statul: guvernanţii de azi nu au fost în stare să astupe în douăzeci de ani gropile din drumurile amărâte făcute de Ceauşescu, darămite să mai construiască o autostradă sau o cale ferată...