Ne este greu să acceptăm că şi noi, oamenii, reacţionăm comportamental până la un punct aproape la fel de programaţi, pentru comportamentele derivate instinctiv semideterminaţi din naştere, iar în rest, prin "programare" (ştiinţific amprentate de către cultura în care am crescut sau trăim). Mai mult, un mare procent, pe care de obicei nu ne face plăcere să-l acceptăm, din ceea ce învăţăm şi din ceea ce devenim fiecare are la bază imitaţia (suntem veri cu maimuţele). De aceea la oameni vezi adesea ceea ce vezi la turma de oi, cade berbecul în prăpastie, turma se aruncă orbeşte după el. Putem astfel înţelege de ce sunt atât de importante, dar şi de periculoase modelele comportamentale apărute şi răspândite la un moment dat într-o arie culturală sau promovate de către mijloacele de masificare, fie cu inconştienţa prostului, fie cu perversitatea mercenarului. Mă refer la acele anormalităţi comportamentale: "Dacă nu-mi daţi casă, îmi dau foc", "dacă nu ne daţi salariu mare, ne închidem în mină", "dacă nu... facem greva foamei până vine salvarea", "dacă nu... mă urc în vârful macaralaei şi mă arunc de acolo" etc., etc. Comportamentele acestea sunt anormale şi sunt substitute de suicid mixat cu şantajul şi cerşetoria. Ca specialist, vă pot spune că niciodată, nicăieri în lume, un om cu adevărat inteligent nu apelează la soluţia suicidului. Doar disperaţii proşti şi bolnavi apelează la această soluţie. Iar prostia nu merită decât dispreţ. Şantajul este imoral şi dovadă de jegoasă laşitate. Dacă ai un drept, trebuie să lupţi pentru el, cu demnitate şi fermitate. Despre cerşetorie ce să mai spui? Cârpe cu care oricine îşi poate şterge tălpile. Aceste comportamente sunt în afara demnităţii umane şi a minimei decenţe a intelectului ca soluţie.
Dar comportamentul de copiere este cel despre care vorbeam la început, aşa încât extinderea frecvenţei acestor comportamente este o vină a mass-media. Jurnalismul este o activitate extrem de serioasă. Destul de probabil că mulţi din cei care îl practică nu conştientizează îndeajuns acest lucru. De altfel, intrarea într-o asemenea meserie ar trebui să fie un examen extrem de greu, de la coeficientul de inteligenţă la deschiderea culturală şi până la moralitate.

Din păcate, şi presa noastră este într-o tranziţie care nu-i face cinste. Însă niciun argument nu poate justifica lipsa de responsabilitate şi moralitate atunci când este vorba despre ce fel de comportamente umane promovăm. Cei mai mulţi dintre oameni au nevoie de lanternă şi atunci când soarele străluceşte.