Gruparea SS (Stolojan - Stoica) şi-a cam rupt dinţii muşcând din PNL, mult prea subţire în comparaţie cu poftele pe care le avea. Drept urmare, şi-a îndreptat atenţia, în ultima vreme, spre PSD şi PRM, în căutare de oportunişti gata să adere la o făcătură care e oricum - în primul rând, prezidenţială - dar numai liberală nu. Chiar dacă, refuzaţi de liberalii europeni, SS-iştii au născocit o nouă găselniţă pentru a-şi afirma identitatea: tablourile Brătienilor. Neavând un prezent prea limpede şi îngrijorată fiind de spectrul unui viitor imprecis, echipajul de corsari lansat la apă de Traian Băsescu încearcă, în disperare de cauză, să-şi inventeze un trecut, doar-doar se va legitima în vreun fel pe scena politică. Dacă n-a putut lua şefia PNL-ului, nici firma acestuia şi nici măcar un număr semnificativ din membrii săi, atunci gruparea SS şi-a îndreptat atenţia spre portretele fondatorilor Partidului Naţional Liberal. Asumarea ostentativă a unei pretinse tradiţii liberale contrastează, însă, flagrant cu situaţia paradoxală în care se găsesc platformiştii. În ţară, ei se declară liberali, dar în Europa caută refugiu la Partidul Popular, alături de fratele lor mai mare, PD. Opţiunea este, de altfel, singura care le-a rămas, după ce liderul Grupului liberal-democraţilor europeni (ALDE) din Parlamentul European le-a făcut o radiografie necruţătoare. În opinia lui Graham Watson, cei ce se declară liberal-democraţii români, maimuţărind la pomană grupul amintit, sunt o creaţie a preşedintelui Băsescu, pe care euro-parlamentarul îl acuză că-i foloseşte pe iniţiatorii PLD ca instrument de atac la adresa premierului Tăriceanu. Watson a ţinut să sublinieze şi diferenţa fundamentală care există între cei doi conducători de la Bucureşti: în vreme ce „preşedintele Băsescu a lucrat în şi cu vechiul regim comunist, domnul Tăriceanu - nu. De aceea este primul-ministru al României şi va rămâne aşa, fiindcă românii ştiu că trebuie să o rupă cu trecutul, iar domnul Tăriceanu reprezintă această ruptură”. Interesantă observaţia venită dinspre Strasbourg, în vreme ce Traian Băsescu se răfuieşte cu trecutul comunist al ţării sale, trecându-l, însă, sub tăcere pe al său. Punerea la punct venită din partea liberal-democraţilor europeni i-a pus pe SS-işti în penibila postură de a se cere la populari, taman când îşi răcneau liberalismul din toţi bojocii, pe la televiziunile aservite Cotrocenilor. Dacă ne gândim cât de senin a cotit-o PD-ul de la social-democraţie la creştin-democraţie, schimbând macazul ideologic peste noapte, nu e de mirare stilul „flexat” adoptat şi de oamenii lui Stolojan. Prea multe opţiuni, de altfel, aceştia nu prea au. Am pomenit de încercarea îngroşării rândurilor prin racolări de la alte partide. Pe când PNL era în opoziţie, Valeriu Stoica acuza cu sârg PSD-ul tocmai de această practică a racolărilor, pe care o justifică acum prin… nevoia de a apăra "libertatea de exprimare" a aleşilor locali, al căror actual Statut nu le permite să-şi schimbe partidul decât cu preţul pierderii mandatului. Dar cel mai elocvent indiciu al stării de disperare a corsarilor rătăciţi pe marea liberală este altul, însă. Zilele trecute, într-un ziar local din Cluj, a apărut un anunţ la mica publicitate. "Stimaţi clujeni, vă informăm că am declanşat în judeţul Cluj campania de semnături pentru susţinerea şi înregistrarea Partidului Liberal Democrat. Toţi care cred cu adevărat în liberalism şi îşi doresc o Românie europeană, care să promoveze valori ca libertatea individuală, dreptul la opinie, competiţia onestă, au posibilitatea să se alăture domnului Theodor Stolojan" - se spune în anunţul publicat de susţinătorii PLD. Metoda aminteşte de epoca primitivă a politicii post-decembriste, când, la începutul anilor ’90, apăruseră, precum ciupercile după ploaie, sute de partiduleţe de buzunar - vehicule politice pentru tot soiul de veleitari. În vreme ce-şi numără pe degete adepţii, platformiştii nu pregetă să facă lucrul pe care-l ştiu cel mai bine: să urle ca din gură de şarpe, de câte ori au ocazia, împotriva premierului şi a conducerii liberale. Schimbul de replici a ajuns la un nivel destul de scăzut, anticipând monstruosul scandal dintre liberali şi pedişti, în momentul spargerii Alianţei D.A. şi al declanşării anticipatelor. După cum arată spectacolul politic la români şi dacă ne gândim că avem de-a face doar cu prologul unui an electoral, e clar că aderarea la UE înseamnă un singur lucru pentru majoritatea politicienilor: liber la circul pentru putere! Dincolo de lacrimile cu care ne-a blagoslovit, iarăşi, preşedintele, nu se află, din păcate, necesarele strategii post-aderare, ci doar "planuri din cuţite şi pahară". Inclusiv acelea în care Stolo şi oamenii săi ar fi trebuit să joace rolul armadei anti-liberale, nu al unui echipaj gălăgios şi nepriceput, de pe o coajă de nucă în derivă. "Dar nu-i totdeauna cum se chiteşte, ce-i şi cum se nimereşte", vorba lui Creangă.