Suspendarea preşedintelui Traian Băsescu a creat o prăpastie între Preşedinţie şi puterea executivă, respectiv parlamentară dominată de USL. Fractura dintre preşedinte, primul-ministru şi Parlament s-a adâncit după invalidarea referendumului pentru demiterea sa de către Curtea Constituţională, care a decis revenirea la Cotroceni a preşedintelui Traian Băsescu.

În aceste condiţii, până la alegerile preşedinţiale, atât preşedintele cât şi premierul ar trebui să conlucreze, colaboreze, spre binele poporului şi a ţării. Folosirea expresiei „coabitare" nu este cea mai fericită, deoarece a coabita înseamnă a locui în aceeaşi casă, în acelaşi habitat.  Pentru aceasta este necesar ca preşedintele şi primul-ministru, trebuie să lase de o parte orgoliile, să devină raţionali şi să realizeze că amândoi sunt în slujba ţării şi a poporului pentru a cărui bunăstare trebuie să lupte.  Conlucrarea trebuie să existe şi între Parlament, preşedinţie şi puterea executivă până la alegeri, acestea fiind singurele care vor putea limpezi şi vor aşeza lucrurile pe un făgaş normal.  Pentru aceasta este nevoie să se renunţe la unele practici pseudodemocratice, gen „ordonanţe de urgenţă", sau „asumare de răspundere" şi să se dea Parlamentului rolul şi puterea cu care este investit prin Constituţie.  Pe de altă parte, preşedintele trebuie să se abţină de a mai provoca şi întreţine intrigi între forţele politice şi sociale, misiunea lui fiind aceea de a uni şi nu dezbina, spre folosul ţării şi al poporului.  Preşedintele nu trebuie să se mai implice în conducerea executivă, subminând prestigiul primului-ministru şi al miniştrilor, deoarece în cazul unor greşeli sau eşecuri ale acestora, răspunderea va cădea asupra sa şi nu asupra guvernului şi tot el va trage ponoasele (aşa cum, dealtfel, vedem că se întâmplă astăzi, când „vocea" poporului este îndreptată împotriva sa şi nu a guvernului său).  Legile ţării trebuie aplicate adliteram şi în mod egal pentru toţi cetăţenii, fără favoritisme şi nepotisme, ceea ce presupune neamestec politic în treburile justiţiei.  Este nevoie de o viziune naţională şi de conducători care să aibă abilitatea şi capacitatea de a conduce ţara spre un regim parlamentar autentic, iar prezenţa sa la guvernare să fie considerată exclusiv o misiune în slujba cetăţeanului, având drept scop de a aduce poporului prosperitate şi demnitate şi nu mizerie şi umilinţă. Abuzurile, actele dictatoriale şi şantajul nu au ce căuta într-o democraţie autentică (aviz la „dosarele" pe care preşedintele le scotea din sertare atunci când cineva încerca să „mişte în front"). Guvernul trebuie să aibă suficientă autoritate pentru a impulsiona funcţionalitatea structurilor instituţionale şi socio-economice din subordine, iar şeful statului trebuie să aibă aibilitatea de a uni în jurul său toate forţele politice, inclusiv opoziţia, înfrângându-şi excesele şi presentimentele. În sfârşit, după foarte mulţi ani, poporul român are dreptul ca la „cârma ţării" să aleagă un om înţelept, raţional, cumpătat, moral, destoinic, creator, auster, autoritar (nu dictator), dinamic, perspicace (ascuţit la minte), cinstit, corect, modest, echilibrat psihic, sincer, principial, imparţial, drept, onorabil, echitabil, respectabil, virtuos, temerar (îndrăzneţ) etc. De asemenea, acesta trebuie să aibă o gândire rapidă şi corectă, putere de a discerne binele de rău, spirit de observaţie şi intuiţie, spirit analitic, capacitate de selecţie, de analiză şi sinteză, capacitate de previziune şi clarviziune, capacitate de adaptare la nou etc.  În ceea ce priveşte temperamentul, nu sunt recomandate persoanele emotive, cu tendinţe psihostenice, depresive, impulsive, egocentrice, instabile psihic, introvertite etc.; cele mai indicate fiind pesoanele cu temperament flegmatic, care se caracterizează prin capacitate de concentrare, reacţii echilibrate, stabilitate psihică, calm, sânge rece, răbdare, încredere, perseverenţă, voinţă puternică, tolerantă, precum şi persoanele cu temperament sanguin, care se caracterizează prin optimism, sociabilitate, adaptabilitate, bună dispoziţie etc. Mai puţin eficiente sunt persoanele cu temperament melancolic (cu tonus slab, nesigure, anxioase, reacţie slabă, nesociabili şi necomunicativi), precum şi persoanele cu temperament coleric (agresive, impulsive, dominatoare, încăpăţânate, nesupuse, răzvrătite etc).  Pentru a nu mai accede în funcţii de conducere la nivele înalte sau în funcţii politice, s-ar impune ca în viitor aceste persoane să fie supuse unor teste de inteligenţă, de aptitudini, de randament, de atenţie, de memorie, de temperament, dar şi unor teste medicale prin care să se ateste capacitatea lor fizică (rezistenţa la oboseală, rezistenţa la boli, etc.), dar probabil că n-ar fi lipsit de interes nici aspectul fizic al acestora.  Ultimul filtru ar trebui să fie, însă, sistemul de vot, care să cearnă „pleava politicii", agramaţii, corupţii, ipocriţii, obtuzii, inculţii, neloialii, parveniţii, care trec de la un partid la altul, în funcţie de interese.