Centrul pentru Monitorizarea şi Combaterea Antisemitismului sare ca o văduvă nevrotică din pat crezând că l-a văzut pe dracul la geam, atunci când aude recitate de către liderul Noua Republică, Mihail Neamţu,  câteva versuri din capodopera lui Radu Gyr; "Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane"!

Se repetă eterna poveste cu implicările politice ale creatorilor. Doar că de data asta se ajunge la ridicol. Nici nu merită replicat prea mult aici, totul e de un simplism evident. Creaţia artistică a unui autor nu poate fi pusă la pachet cu derapajele sale politice. În sensul acesta trebuie făcută delimitarea între operă şi autor. Despre o asemenea delimitare trebuia să vorbească fostul premier Mihai Răzvan Ungureanu, dedulcit la crăpelniţe şi parfumerie de lux. Reacţia lui MRU a fost una lamentabilă:  "Nu doar că ne delimităm, condamnăm cu fermitate absolut orice manifestări indiferent de forma în care ele parvin publicului de extremism şi de intoleranţă." Prin această ieşire complet aiuristică, MRU arată rău, pentru unul  care se pretinde intelectual de calibru. O reacţie de politruc jalnic, speriat de petarde.  E încă o nouă dovadă că MRU n-are stofă de lider, ci e doar un  oportunist, prieten cu toţi, lipsit de orice charismă. Nu e lider, nu e nimic, un carierist ca mulţi alţi, un mîncător de muşchi de kobe, snob iubitor de ştaif şi lux.  Deocamdată, unicul său moment notabil în politică este acela de-a fi singurul premier de după 1990, care a căzut după o moţiune de cenzură. Nu are absolut nimic în comun cu spiritul dreptei, acest fost utc-ist, iar ca vector de imagine pentru opoziţie este inexistent. Aici trebuie spus că e vina lui Traian Băsescu, care a dovedit dintotdeauna o mână slabă la oameni. Dacă ne uităm şi la alte reacţii putem vedea multă ignoranţă, mult oportunism de doi lei a celor care încearcă să profite de pe urma acestei tevaturi artificiale. La capitolul ignoranţă, ministrul Culturii, nimeni altul decât magnificul Puiu Haşoti, cu aerul său de berar tâmp, ia premiul întâi. El atribuie versurile recitate de Mihail Neamţu lui Aron Cotruş. Pare un fenomen ca politicienii ignoranţi să fie în prim planul scenei politice, iar aceia care mai au un dram de cultură, atâţia câţi sunt, să fie marginalizaţi. Probabil pentru că n-a vrut să împărtăşească această condiţie, Mihail Neamtu a luat-o pe cont propriu în politică, chiar dacă  acum face parte dintr-o alianţă electorală. Până la a vedea dacă este sau nu, bun ca politician, ştim despre el că este un tânăr care şi-a petrecut vremea prin biblioteci, nu un băieţaş ieşit din organizaţia de tineret a vreunui partid de granguri. Şi care să fi stat prin chefuri de partid, cu gagicuţe, berete roşii, prostituate de lux. Drept urmare, în loc să facă glumiţe de terasă, recită din marii poeţi ai acestei ţări. Ghinionul lui că nu face parte dintre cei mulţi. Mai merită remarcată şi spaima caraghioasă faţă de legionarism, care e sucombat demult, şi care într-adevăr fiindcă a fost o mişcare politică anti democratică şi anti semită, merită a fi dezavuată. Dar ce facem cu cei care ni-l fac vedetă postmortem pe Ceauşescu şi care fac pe revoluţionarii comunişti pe la parangheliile lor electorale. Pare totul de-o veselie câmpenească acolo şi nimeni nu se oripilează. Împotriva lor nu se mai poate ridica nimeni, pentru că Gheorghe şi Ion au murit demult în puşcăriile bolşevice.