La Filarmonica de Stat nu se mai aude "flautul" protestelor
din cauza "trombonului" managerului general 

 

Sarkady Zsolt, managerul general al Filarmonicii de Stat Oradea, a organizat, la finele lunii trecute, o întâlnire cu reprezentanţii presei locale, pentru a lămuri problemele iscate la nivelul instituţiei, cu privire la atacurile celor cinci instrumentişti. El a respins, atunci, toate acuzaţiile acestora, catalogându-le ca fiind "minciuni grosolane". La acea vreme însă, prezenţa artiştilor petiţionari la conferinţa de presă nu a fost posibilă, deoarece doi dintre ei, Florin Costin şi Vasile Vulturar, se aflau la Bucureşti, pentru a-şi susţine pledoaria în faţa Comisiei de Abuzuri a Senatului, iar ceilalţi, la Tribunalul Bihor, în cauzele de litigii de muncă cu Filarmonica.

În apărarea sa, Sarkady a adus trei documente
Primul a fost raportul Consiliului Judeţean Bihor, din noiembrie 2007, din care spicuim următoarele: "Contestatarii sunt nemulţumiţi de modul efectiv de aplicare a legii speciale privind evaluarea profesională, acordarea premiilor, stabilirea salariilor de bază, sporuri şi alte drepturi... Deficienţele care apar se situează la nivelul Biroului Resurse Umane, care nu realizează o aplicare unitară şi corectă a normelor legale în vigoare" (!). Comisia CJ Bihor propunea, în finalul raportului, recalcularea premiului anual, aplicarea unitară a legii, refacerea fişelor, precum şi stabilirea corectă a punctajului şi a salariului. Până în prezent însă, aceste propuneri nu au ajuns la Filarmonica de Stat...

Dacă discriminare nu există, de ce nu există egalitate de şanse?
Al doilea document invocat de managerul general al Filarmonicii a fost hotărârea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD). Comisia CNCD, condusă de Csaba Ferenc Asztalos, a respins petiţia formulată la data de 2 iulie 2007 de către Florin Costin, prin Cabinetul senatorial Cornelia Cazacu şi Virginia Vedinaş, motivul fiind lipsa de probe, cu toate că această comisie recunoaşte faptul că, în perioada 2004 - 2007, 75% dintre cei care au fost angajaţi ai Filarmonicii sunt de naţionalitate maghiară. De menţionat că hotărârea finală a fost luată după şase luni şi nu după trei, cum prevede regulamentul. Din această cauză, majoritatea acuzaţiilor s-au prescris depăşind termenul de un an. Exemplu relevant în acest sens este neangajarea tinerilor: Emil Stancu, Marius Grecu, Darius Indrieş, dar şi a dirijorului Florea Iurie. La ora actuală, aceştia activează în cadrul unor importante instituţii de cultură, cum ar fi Operele din Cluj şi Bucureşti. Paradoxal, în aceeaşi perioadă, au fost angajaţi şi reangajaţi aproximativ 40 de instrumentişti de etnie maghiară (niciunul respins la aşa-zisele concursuri!) şi patru dirijori maghiari: Laszloffy Zsolt, Janko Zsolt, Florian Gergely şi Szabolcs Kulcsar. Intrigant este şi faptul că posturile vacante nu sunt afişate la avizierul instituţiei şi totuşi instrumentişti din Ungaria află despre ele, aceştia fiind "recomandaţi de anumiţi profesori", după cum motivează Sarkady. În aceste condiţii, se naşte întrebarea: dacă discriminare nu există la Filarmonica de Stat, de ce nu există egalitate de şanse?

Ministrul Culturii rămâne... rece
Tot în cadrul întâlnirii cu presa, Sarkady a afirmat sus şi tare că peste 60% dintre membrii orchestrei simfonice sunt români. Dacă aruncăm o simplă privire asupra pliantului concertului, vedem că situaţia stă cu totul altfel. Bunăoară, din cei 80 de artişti, 42 sunt maghiari, 34 - români, iar 2, alte naţionalităţi. Aşadar, cine minte? Un alt document cu care se apără Sarkady este răspunsul venit de la Ministerul Culturii şi Cultelor. Astfel, în adresa către Federaţia Sindicatelor, din 7 ianuarie 2008, Adrian Iorgulescu, ministrul Culturii, arată că, din punct de vedere al actului artistic, Filarmonica de Stat Oradea este o instituţie eficientă, ceea ce este foarte adevărat. Referitor la neregulile invocate de către petiţionari, se precizează, însă, că "acestea pot fi reclamate, conform legii, Consiliului Judeţean Bihor, ordonatorul principal de credite, singurul în măsură să verifice şi să soluţioneze aspectele semnalate". Prin urmare, în răspunsul său, ministrul nu a dispus efectuarea vreunei anchete şi nici nu a făcut vreo referire la corectitudinea aplicării legilor specifice în cadrul instituţiei orădene.

"Filarmonica este a mea şi aici fac ce vreau"
Mai mult, Sarkady afirmă că, în urma controalelor efectuate de Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM) la nivelul instituţiei pe care o conduce, nu au fost semnalate nereguli. Cei cinci reclamanţi nu deţin raportul controalelor efectuate de ITM la Filarmonica de Stat şi nici cuantumul amenzilor, însă pot face dovada unor acte încheiate ilegal: trei contracte pe perioadă determinată de patru ani (termenul legal fiind de maxim doi ani!) şi 80 de fişe de evaluare datate 30 mai 2007 şi semnate de către Sarkady, deşi, în perioada 7 mai - 2 iunie 2007, acesta era plecat în Coreea de Sud... "Filarmonica este a mea şi aici fac ce vreau, iar cererea ta o rup în două şi mă şterg la c... cu ea!", a fost replica dură pe care managerul general al Filarmonicii de Stat din Oradea a găsit de cuviinţă să o dea unuia dintre angajaţii care îşi cereau drepturile în luna iunie a anului trecut, afirmaţie care a fost, de altfel, probată. De fapt, acesta a fost momentul în care, în loc să aplaneze tensiunile care erau pe cale să explodeze, Sarkady a turnat gaz pe foc...

O altă afirmaţie a directorului Filarmonicii a fost că petiţionarii ar fi instrumentişti mediocri şi slabi. Nimic mai eronat, dovadă fiind calificativele obţinute de aceştia în urma evaluărilor: 4,69, 4,75, în condiţiile în care nota maximă este 5, iar majoritatea celor discreditaţi au gradul profesional II sau I, maximul fiind I A. Tot la întâlnirea cu presa, Sarkady a afirmat că Filarmonica a câştigat o parte din procesele cu angajaţii. La fel de eronat, se pare. "Filarmonica nu a câştigat niciun proces până în prezent, toate procesele încheiate fiind câştigate de către angajaţi, iar două au fost retrase la înţelegere (cazul Voichiţei Mihoc şi a Corneliei Covaciu)", ne-a declarat unul dintre artiştii reclamanţi. Mai mult, având în vedere că managerul este doctor în drept şi instituţia mai are un jurist, Sarkady a considerat necesar să mai angajeze şi un avocat. La ce mai era nevoie? Cine este slab profesional în aceste condiţii, artiştii sau directorul Filarmonicii?