După cum a afirmat recent fostul episcop reformat Tőkes Laszlo (cel despre care s-a spus - şi mai recent - ca s-a despărţit definitiv şi irevocabil de cea care - în zilele "fierbinţi" din decembrie 1989 - îl purta în pântece pe cel care avea să devină jucător, căpitan de echipă şi preşedinte de club la echipa Universităţii "Partium") - Forumul Consultativ al Maghiarilor din Ardeal a demarat, din februarie a.c., o nouă rundă de negocieri între reprezentanţii Consiliului Naţional al Maghiarilor din Ardeal (CNMA) şi cei ai UDMR, apreciind că astfel "... se va contribui la o consolidare a unităţii maghiarimii".

Cu acel prilej, fostul episcop (s-ar părea că este şi în prezent - luându-ne după ascultarea de care se bucură la Eparhie) a declarat că, în ciuda divergenţelor de opinie, pentru ca maghiarimea să-şi poată atinge scopurile pe care şi le-a propus în ceea ce priveşte politica naţională (a se citi "autonomia" - vezi tema predilectă a tuturor sloganelor electorale imprimate în România ultimilor 20 de ani pe fundal roş-alb-verde), dialogul trebuie continuat.
Nu trebuie să uităm, totuşi, domnule "fost episcop" (fost semnatar de angajamente, fostă "Flacără a Revoluţiei", fost distrugător de bunuri aparţinătoare Biserii Ortodoxe "Sfânta Treime" din Oradea - cercetat de procurori pentru acele fapte), că, indiferent de ce parte s-ar situa majoritatea maghiarilor ardeleni - fie că sunt de acord cu intrarea la guvernare a UDMR şi susţin programul Uniunii sau că apreciază strădaniile autonomiste ale CNMA - ei mai şi... citesc printre rânduri. Nu pot fi uşor ameţiţi cu fel şi fel de declaraţii pompoase, cum că între cei doi poli ai intereselor capilor maghiarimii există "dialog pentru a contribui la consolidarea maghiarilor, pentru a atinge scopurile vizate", iar, pe de altă parte, spunându-li-se că, între aceleaşi părţi: "... din toamna anului 2009 nu se mai poate vorbi de solidaritate, ci cel mult de consultări".
Este clar pentru toată lumea că, cel puţin aici în Bihor, UDMR şi-a demonstrat supremaţia în viaţa socio-culturlă (având bineînţeles pârghiile logistice şi financiare), aşa cum a făcut-o şi cu ocazia sărbătoririi în cadrul Centrului "Ady" a "Zilelor Culturii Maghiare".
M-am întrebat adesea: oare prin ce minune ar ajunge liderii grupurilor de interese ale maghiarilor din România să-şi îndemne cosanguinii să dobândescă statutul de cetăţeni loiali? De această dată mă întreb doar dacă n-ar trebui să ia drept model comunitatea din Szatmarkecs (Ungaria), unde, la 17.01.2010, edilii localităţii - împreună cu reprezentanţii cultelor reformat şi greco-catolic - au sărbătorit în armonie şi cu demnitate acea zi importantă pentru naţiunea maghiară.

Întrebarea este, desigur, retorică, însă răspunsuri, atât cu privire la loialitatea faţă de stat a vorbitorilor de limbă maghiară din România, cât şi privitoare la loialitatea faţă de interesele maghiarimii a liderilor diverselor structuri asociative ale acestora (CNM, UDMR, CNS, EMI-remi... şi alte vedenii) vom avea cu certitudine cu prilejul manifestărilor din zilele ce vor urma.