Argumentele oferite luni de ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, pentru înlocuirea lui Daniel Morar de la conducerea DNA par mai potrivite nivelului intelectual al lui Tudor Chiuariu, decât puterii de judecată a actualului ministru. Predoiu a apelat la două tipuri de sofisme când a argumentat înlocuirea lui Morar cu fosta consilieră a lui Ilie Botoş, Monica Şerbănescu.

Primul sofism folosit de Predoiu s-ar putea rezuma astfel: Daniel Morar e bun, e verificat, de aceea trebuie schimbat. Două fraze consecutive din discursul ministrului ilustrează contradicţia perfectă. "Doresc să afirm fără echivoc că DNA este o instituţie care a abordat cu determinare şi lipsa de complexe lupta anticorupţie. De aceea, pe bună dreptate, DNA a fost notată ca una din instituţiile cu activitate pozitivă în direcţia lansării de anchete", afirmă ministrul. În fapt, Predoiu procedează la o manipulare grosolană cu această frază când vorbeşte de "una din instituîiile" apreciate pozitiv de Comisie în direcţia "lansării de anchete". CE a apreciat doar DNA şi Parchetul General din întregul sistem judiciar românesc. În continuare, Predoiu a preluat pur şi simplu argumentaţia folosită anul trecut de predecesorul său, Tudor Chiuariu, atunci când a încercat să-l demită pe şeful Secţiei a doua a DNA, Doru Tulus. "Rămâne însă deschisă chestiunea eficienţei instituţiei şi anchetelor. Aceasta se datorează absenţei unor rezultate concrete în marile dosare deschise în ultimii trei ani". Mai la vale, Predoiu enumera cauzele care au blocat "marile dosare". Nici una dintre cauzele enumerate de ministru nu este imputabilă DNA, ci Curţii Constituţionale sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. E drept că pomeneşte "lipsa de acurateţe în cazul unor anchete", dar fără a oferi vreun exemplu concret. Pentru a duce contradicţia până la ultimele consecinţe, Predoiu conchide că "experienţa actualului procuror şef al DNA şi angajamentul său incontestabil în lupta împotriva corupţiei sunt elemente de care sistemul justiţiei nu se poate dispensa". Tocmai asta a făcut ministrul, s-a "dispensat" de Daniel Morar pentru o procuroare care n-a făcut nici o singură anchetă penală în cariera ei.
Al doilea tip de sofisme folosit de Predoiu în argumentaţia sa constă în identificarea unor "vulnerabilităţi instituţionale" care nu aparţin DNA, ci unor texte de lege, acte normative pe care ministrul nici nu a încercat să le modifice deşi este titularul iniţiativei legislative în ce priveşte sistemul judiciar. El a amintit "o arie extrem de mare de competenţe", care a condus la o "supraîncărcare" a activităţii DNA. Corect, numai că "aria competenţelor" nu este decisă de DNA. În plus, singura competenţă care ar putea fi "nespecifică" DNA ar fi evaziunea fiscală mai mare de un milion de euro. În rest, Direcţia investighează strict infracţiuni de corupţie.
Ministrul a amintit şi modul de recrutare a procurorilor DNA, "exclusiv pe baza unui interviu", care ar fi condus la cooptarea în instituţie a unor "procurori fără experienţa necesară". Din nou, este o prevedere legală, de care DNA nu este răspunzătoare. Cine l-a împiedicat pe Predoiu să iniţieze modificarea statutului magistratului? Iar chestiunea experienţei este discutabilă din moment ce condiţia minimală de acces în DNA o constituie cel putin şase ani de vechime în profesie pentru procurorii care aspiră la un astfel de post.
În ce priveşte "apetenţa excesivă pentru televiziune", care ar fi afectat "reputaţia şi credibilitatea instituţiei", Predoiu iar a fost pe alături de subiect. Morar nu poate să alunge pur şi simplu operatorii TV care stau cât e ziua de lungă "la vânătoare" pe strada Ştirbei Vodă din simplul motiv că aceştia stau pe domeniul public, nu în curtea instituţiei. În ce priveşte "scurgerile de informaţii" în mass-media, acestea se produc în orice ţară din lume, indiferent ce măsuri de îngrădire a fenomenului ar lua un ministru sau altul. Iar DNA - o ştie orice jurnalist care lucrează pe domeniului justiţiei - este chiar cea mai ermetică structură de parchet din România, de unde transpiră cele mai puţine informaţii. Faptul că presa este interesată tocmai de dosarele instrumentate de Direcţie nu poate fi reţinut însă că "deficienţa managerială" a lui Daniel Morar.

În fine, faptul că ministrul i-a oferit lui Morar un premiu de consolare constând într-un post de "înalt reprezentant al Ministerului Justiţiei pe lângă Comisia Europeană" e pur şi simplu o insultă. Altfel nu poate fi interpretată intenţia de a-l transforma pe şeful DNA într-un soi de postas de "rang înalt".