Mai zilele trecute, cotidianul “Crișana” și săptămânalul “Bihoreanul” informau despre o intervenție în Parlament, mai exact în Senat, a colegului universitar Adrian Hatos. Sociolog, cercetător fecund, conducător de doctorat, proaspăt senator PNL de Bihor- repune pe tapet tema discriminării într-o nouă formulă. Este vorba, spunea Dsa, de “inadmisibilitatea ca studenții (cetățeni români - n.n.) care învață în străinătate să nu beneficieze de asigurare de sănătate. E discriminare pe față”. O excelentă intervenție, la care subscriu. Cu atât mai mult cu cât senatorul liberal are în vedere pe toți studenții români, indiferent de etnie, pe care îi apără solidar, punându-i pe același plan, într-o frățească și firească unitate.

          Uită colegul nostru modul în care a interpretat <<discriminarea>> într-un studiu sociologic redactat, contra cost, acum un deceniu și mai bine (2011). Atunci, la comanda dlui. Török Laszlo - primarul Salontei și a consilierilor udemeriști majoritari în Consiliul local, i  s-a cerut un studiu din care trebuia să rezulte incompatibilitatea conviețuirii secțiilor română și maghiară în cadrul Liceului “Arany Janos”. Precizăm că liceul construit în 1909 a școlarizat de la început, în toate epocile istorice moderne prin care a trecut Salonta, elevi români și maghiari în secții distincte, dar în aceeași clădire.

          Studiul la care facem trimitere a fost documentat superficial, a eludat deliberat adevărul, a fost bine plătit cu 20 000 de lei-sumă echivalentă cu cam de cinci ori salarul unui conferențiar universitar la vremea respectivă (autorul atunci doar conferențiar). Verdictul cercetătorului manipulat și manipulator cu bună știință: elevii români îi agresează pe cei maghiari cu invective de proști, bozgori, chiar îi agresează fizic, îi împiedică să urce în școală pe scara principală ci numai pe cea secundară, nu-i lasă să se destindă pe terenul de sport, în pauze ascultă manele la stația de amplificare a școlii, profesorii români îi privesc cu superioritate pe colegii lor maghiari, etc, etc. (a se vedea detaliile cazului în articolul ziaristului Dan Simai din “Bihoreanul”, 23 noiembrie 2010). Ca urmare, din 2011 cele două secții intră în “divorț”, separându-se în două școli distincte: Colegiul Național “Teodor Neș” - secția română, în vechiul sediu, respectiv “Arany Janos” - secția maghiară, cu numai puțin de patru clădiri, toate în centrul orașului (una proprietatea Bisericii Reformate, două ridicate de statul român, una ridicată recent cu fonduri de către statul maghiar). În aceste clădiri au fost comasate toate clasele I-XII maghiare din oraș, creându-se un centru școlar exclusivist. Clasele primare românești mai ocupă o clădire la marginea  orașului.

          Pentru a explica gestul udemeriștilor pe lângă “argumentele” sociologului Hatos, confecționate din interviurile luate la 8 elevi din clasele a XI-a și a XII-a, alături de 11 părinți, toți de etnie maghiară- conducerea locală a UDMR a răspândit în rândul locuitorilor maghiari faptul că Inspectoratul Școlar Județean Bihor și Consiliul Județean refuză să aloce bani pentru renovarea clădirii liceului și modernizarea procesului de învățământ, prin înființarea și dotarea unor noi laboratoare, care să ridice calitatea procesului de învățământ. Ultimul argument este totalmente fals, din moment ce renovările și modernizările școlilor este o atribuție a primăriilor locale, care trebuie să aprobe proiectele realizate în acest sens de conducerea școlilor, apoi să aloce fondurile necesare din bugetul primăriei. O altă sursă bănească pentru reparații capitale și noi construcții ar fi bugetul Ministerului Educației pe baza unor proiecte transmise de primărie direct către acesta sau Consiliul Județean.

          Reținem implicarea “bisericilor istorice” ale statului maghiar în construirea noii clădiri a Liceului “Arany Janos”, indiscutabil gândită la parametrii cerințelor actuale. Vreau totuși să precizez că lucrările edite, apărute mai ales după 1990, dedicate istoriei serviciilor secrete maghiare ce acționau în România interbelică, precizează că bisericile maghiare (romano-catolică și reformate) din Transilvania vremii, prin liderii și preoții acestora, alături de liceele și instituțiile culturale maghiare, erau centre de propagare a iredentismului maghiar, dirijat de guvernele de la Budapesta.

          Cazul Salonta anului 2011, urma pe cel de la Marghita, continuat recent cu transferul claselor maghiare de “pedagogic” de liceu de la Colegiul Național “Iosif Vulcan” la Colegiul Național “Ady”. Este o politică a UDMR la nivel de țară, urmărită cu atenție și insistență, cu singurul scop de a păstra puritatea “rasei maghiare”, eventual fieși prin asimilarea romilor.

          În fapt acțiunea se desfășoară pe fondul alarmant al scăderii  natalității la etnia maghiară, totdeauna mult sub cea a românilor, mai nou a romilor, ceea ce periclitează asigurarea normelor didactice la colegii dascăli maghiari. În plus, într-o școală cu elevi și personal nedidactic numai maghiari, cu conducere așișderea, anumite materii ca istoria, geografia, educația cetățenească, poate chiar limba și literatura română, se pot preda mai altfel, dacă nu și pe baza unor programe școlare gândite în altă parte.

          Până la urmă, această politică a UDMR, în fond discriminatorie, are urmări negative asupra elevilor maghiari care nu reușesc să asimileze, măcar la nivel mediu, limba statului român. De aici dificultatea angajării lor în instituțiile și firmele din România. Mulți dintre ei sunt tentați să plece în Ungaria, apoi în lumea largă, ceea ce duce la scăderea electoratului UDMR. Mai ales dacă tinerii se plictisesc să-și valorifice dubla cetățenie.

          Reluarea în discuție a “cazului Salonta” din 2011, în care era implicat conferențiarul Adrian Hatos, este legată de poziția sa recentă față de ideea inadmisibilității discriminării. Acum zece ani o înțelegea și practica într-un fel, pe bani,  împotriva interesului național al României, astăzi în alt fel, de respirație europeană.

          Îndrăznesc să afirm, având o oarecare experiență în politică, unde nu-mi găsesc astăzi locul, nici prin vârstă și nici prin modelul actual al politicianului, că pe viitor și PNL Bihor ar trebui să-și selecteze mai bine candidații pentru Parlament, poate inclusiv în consiliile locale și județean. Trecutul recent al unora dintre ei ar putea “trage în jos” priza la electorat a PNL. Un serviciu de “resurse umane” a partidului, ca la toate instituțiile statului și nu numai, ar fi binevenit. Acesta verifică competențele profesionale și morale ale oricărui candidat, pentru a putea fi selectați cei mai performanți, generația de mîine care trebuie să conducă. S-ar elimina selectarea pe “ochi frumoși”, azi înțelegând loialitatea candidatului față de șeful politic, uneori până la gesturi de obediență.

          Am cunoscut cazuri când, până și pe lângă lideri de partid “vigilenți”, ca și Corneliu Vadim-Tudor bunăoară, au fost înfiltrați între parlamentari sau în funcții de conducere la nivelul organizațiilor județene, persoane care trebuiau să spioneze din interior partidele. La PRM Bihor un senator proudemerist, apoi o deputată olteancă propesedistă (pe care Vadim o alintă “vrăbiuța” - știa el de ce). Tot din organizația județeană PRM Bihor au plecat câțiva tineri, cu funcții la nivelul lor, către PSD, care astăzi se străduiesc să-l schimbe din funcție pe Ioan Mang după ce acesta le-a oferit locuri de muncă bine plătite pe plan local și în ministere din București. Văd în schimbarea liderilor acțiunea “Teoriei generațiilor“. Ea poate fi benefică atunci când noua generație este mai valoroasă politic și profesional de cea pe care vrea să o înlocuiască. Îi trebuie însă argumente valabile. Altfel consemnăm căderea din rău în mai rău. Au fost cazuri și în PNȚCD, de unde au trecut la PD, PDL și PNL (cazul Andrei Marga, de care scriam în “Crișana”).

          Cunoscând fenomenul “migrației” de la un partid la altul (mass-media interbelică  îi numea “aviatori politici”), ca și a subminării din interior, Ilie Bolojan și echipa pură și dură a PNL Bihor, a început epurarea membrilor proveniți din PDL. Pe lângă această “asanare politică”, atât PNL cât și PSD, în fond cele două mari partide politice ale momentului, au început să racoleze și membrii de etnie maghiară. Este foarte bine. În perioada interbelică PNL și PNȚ au avut și membrii maghiari, evrei și germani. În fenomen se vedea o situație de normalitate într-un stat care avea ca model partidele democrate din Occident. Astăzi, în cazul momentului, liderii PNL și PSD ar trebui să-și monitorizeze colegii maghiari, ca nu cumva ei să fie “caii troieni” ai Budapestei.

          În rest, să-mi fie scuzată îndrăzneala de-a desconspira activitatea antinațională a unor parlamentari peneliști (cazul Adrian Hatos, Andrei Marga) și a da sfaturi ”bătrânești” din partea unui naționalist român, marcat de toate caracteristicile clasice ale nației sale: blândețe, omenie, toleranță. Totuși “supușenia”față de liderii naționali și europeni, care ne macină încet și sigur prin jefuire și propria lor îmbogățire, nu o pot accepta.