Comuna Drăgăneşti este una dintre puţinele unităţi administrativ-teritoriale de acest gen cu buget excedentar. Bugetul la care autorităţile locale fac referiri repetate, cu firească mândrie, provine, în majoritate, de la Grupul de Firme European Drinks & Food şi Scandic Distilleries. Cu toate că nu duc lipsă de bani, aleşii din Drăgăneşti tratează cu nepăsare şi superficialitate unele dintre priorităţile locuitorilor şi investitorilor din comună. Într-o ţară în care fiecare şi-ar face datoria, atunci când o firmă investeşte într-o comună ca Drăgăneştii, autorităţile locale ar trebui să-şi dea concursul pentru a-i facilita investitorului dezvoltarea durabilă. Şi cu ce altceva ar putea ajuta edilii comunei dacă nu cu o infrastructură adecvată, mai ales că, în cazul nostru, drumul care duce la una dintre fabricile holding-ului menţionat face şi legătura între satele Drăgăneşti şi Grădinari. Numai că "explicaţia" primarului Gheorghe Bogdan este stupefiantă: drumul cu pricina figura la ei (la primărie, probabil) ca... "duleu"! Ca şi cum modestul statut de "duleu" ar fi unul intangibil, pe care nimeni şi nimic nu l-ar putea modifica! Trebuie să-i atragem atenţia primarului cu "duleul", l-am numit pe Gheorghe Bogdan, că pe drumul acesta circulă numeroşi locuitori ai comunei, adică tocmai alegătorii săi! Şi mai trebuie să-i amintim domnului primar că, fără investitori de calibru, comuna Drăgăneşti ar fi o altă "vale a plângerii", de unde numeroşi săteni, alegătorii care va să zică, ar pleca la muncă peste hotare, subţiind corpul electoral şi îngroşând rândurile familiilor cu probleme sociale legate de starea sufletească şi comportamentul copiilor care cresc departe de părinţi sau al soţilor care se despart pentru lungi perioade de timp. Evitarea unor astfel de drame familiale, cum întâlnim, din păcate, la tot pasul, ar trebui să fie principala prioritate a unui primar sau a unui consiliu local. De aceea, argumentul cu "duleul" nu ţine, mai ales că aceeaşi nepăsare o întâlnim şi pe porţiunea din DN 76 care traversează platforma industrială de la Sudrigiu şi de unde lipsesc amenajările minime pentru staţionarea autovehiculelor şi pentru circulaţia pietonilor. Desigur, şi pentru această stare de lucruri "iezistă o esplicaţie": pentru amplasarea unei staţii de autobuz trebuie aprobarea poliţiei rutiere. Întrebarea este: ce demersuri, scrise, nu "parole, parole", au fost făcute în acest sens? Sau şi DN 76 figura ca... "duleu"?